miercuri, 30 noiembrie 2011

Sid Meyer's Civilization: The Board Game - Review de Ovidiu Cirlugea - Concurs "România Mare joacă board games"

Cel de-al nouălea review din cadrul concursului România Mare joacă board games de TARABA DE JOCURI și CE JUCĂM?

Convinşi că este momentul să păşim în afara zonei Euro(games), anul trecut, iarna, împreuna cu un prieten, am cumpărat primul nostru boardgame hardcore - Sid Meier’s Civilization – the board game, ediţia 2010. Nu ne-am documentat prealabil, ci pur şi simplu ne-am bazat pe premiza că un board game făcut după o serie de succes de jocuri pe PC n-ar avea cum să dea greş, dacă s-a urmat reţeta originală. Şi nu ne-am înşelat, însă, trebuie să atenţionez din start că acesta nu este un joc pentru oricine, fiind recomandat cunoscătorilor într-ale jocurilor pe tablă, în special celor ce vor ceva nou, ceva cu adevărat complex şi provocator şi din păcate sau fericire(depinde ce căutaţi) mare consumator de timp. 


Din start, simt nevoia să specific faptul că eu nu sunt un mare admirator al seriei Civilization pe PC, o găsesc a fi interesantă dar nu mi-am pierdut zilele în universul alternativ creat de Sid Meier, deci nu este nevoie a cunoaşte cu adevărat sau a fi fanul conceptului iniţial, unele persoane alături de care am jucat Civilization – the board game nici măcar nu ştiau de existenţa jocului pe PC. 

Intrând în miezul problemei, 2/3/4 jucători timp de 2/3/4 ore(cam o oră de joc pentru fiecare jucător +/-10min, în funcţie de cât de repede gândeşte omul) se vor întrece în dezvoltatul civilizaţiilor. Puteţi alege sau primi aleator, între America, Rusia, China, Germania, Egiptul Antic sau Roma, fiecare având avantajul ei, pornind cu o tehnologie direct învăţată, cu un anumit tip de guvernământ şi cu o abilitate specială diferită(de exemplu ruşii produc +2 în capitală, iar chinezii cu ziduri ridicate, Roma porneşte direct republică iar ruşii comunişti) 

Se joacă pe o hartă ‘modulără’, compusă din zone nedescoperite, alcătuite din 16 pătrăţele – reprezentând regiuni de câmpie, munte, deşert, mare/ocean, pădure, care oferă fiecare anumite avantaje tehnologice sau productive. Zonele sunt de dimensiunile 4x4 pătrăţele, iar cea din care porneşti este în totalitate descoperită, restul devenind vizibile în momentul în care se trimit armate în ele sau scout(ţi).


În cutie veţi găsi, pe lângă zonele ce vor alcătui harta lumii, o sumedenie de cărţi şi cartonaşe, reprezentând, unităţi militare, tehnologii, evenimente culturale, resurse speciale, token-uri de cultura, răni militare, token-uri economice(coins), clădiri, mari personalităţi, wonder-uri, toate explicate cât se poate de clar şi detaliat în regulament împreună cu mecanica jocului în toate fazele unei runde, cu tot cu exemple grafice. 

Complexitatea jocului este dificil de descris în cuvinte, dar mai ales în spaţiul de o pagina alocat review-urilor în cadrul concursului, dar voi încerca, întrucât jocul merită, astfel, cât mai pe scurt posibil: Fiecare civilizaţie are un arborele tehnologic, ce trebuie dezvoltat, în care începi din start cu un tech de level 1 , învăţat conform civilizaţiei primite/alese. Ca să poţi debloca unul de level 2 mai trebuie să înveţi unul de level 1, aşezându-le unul lângă altul, iar pe cel de level 2 deasupra – ca şi cum aţi construi o piramidă, nu un arbore. Pentru tehnologii de nivelul 3 trebuie învăţate două de nivelul 2, şamd. Fiecare tehnologie deblochează o clădire, sau o unitate militară şi/sau o anumită abilitate ce poate fi folosită împreuna cu o resursă specială. 

Fiecare tură a unui jucător conţine mai multe faze: 
- I-a, cea în care se pot construi oraşe noi(maxim 3 pe hartă) şi se poate schimba forma de guvernământ (joc cu BOC!:)); 
- a II-a, în care se numără punctele de tehnologie şi se poate face ‘trade’, jucătorii pot schimba puncte de tehnologie cu resurse speciale ori cărţi sau puncte de cultură; 
- a III-a, în care se face city management-ul fiecărui oraş:, a)în funcţie de producţie se pot construi diverse clădiri, recruta armate/scouţi, produce unităţi militare; b)recolta resurse speciale aflate în raza oraşului sau trimise de scouţi; c)oraşul poate fi dedicat artelor, obtinându-se astfel puncte de cultură; 
- a IV-a, în care se mută armatele şi scouţii, iniţial au putere de deplasare de 2 pătrăţele, aceasta putând fi mărită cu ajutorul diverselor tehnologii gen sailing(lvl2), railroad(lvl 3), flight(lvl 4); 
- a V-a, în care, simultan, jucătorii aleg tehnologia pe care civilizaţia lor o va învăţa tura respectivă. 

Ca să câştige, un jucător are la dispoziţie 4 opţiuni: 
- A. - victorie tehnologică - piramida se dezvoltă în cel mai scurt mod posibil, 5 tech de nivelul 1, 4 de nivelul 2, 3 de nivelul 3, 2 de lvl 4 şi apoi singura tehnologie de lvl 5, care aduce şi victoria, zborul în spaţiu; 
- B. - victorie războinică - unul dintre jucători atacă şi distruge capitala altuia; 
- C. - victorie culturală - cinvea avansează pe ultima poziţie a scării dezvoltării culturale; 
- D.- victorie economică - unul din jucători reuşeşte să strângă 15 puncte(bănuţi de aur) de victorie. 

Regulamentul este cu adevărat stufos şi va fi nevoie să-l parcurgeţi de multe ori până veţi putea acoperi şi învăţa toate aspectele jocului, dar la final efortul depus va merita, satisfacţia de a-ţi întrece prietenii, dezvoltându-ţi civilizaţia cât mai rapid şi mai bine, fiind deplină. 


În concluzie, timp de până la 4 ore veţi explora harta, subjuga civilizaţii neutre, veţi intra în conflict armat sau cultural cu ceilalţi jucători, veţi aduna resurse speciale, puncte de tehnologie şi token-uri culturale, toate cu scopul final de a fi cea mai măreaţă civilizaţie din lume, corespunzător căii pe care aţi ales să mergeţi de pe la început, urmărind o victorie economică, militară, culturală sau tehnologică. 

Anul trecut pe vremea asta am avut plăcerea să descopăr Civilization, unul dintre cele mai complexe jocuri din toate punctele de vedere, pe care l-am jucat toată iarna în continuu, şi alături de care sunt convins că veţi petrece foarte, foarte mult timp, dacă sunteţi pregătiţi să avansaţi de la eurogames la ceva cu adevărat special. Un board game deosebit, pe care îl recomand cu tare drag, numai bun de jucat iarna, când oamenii sunt obligaţi să stea la căldură în casă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu