Fleeced! - Prezentare componente

Wallace și Gromit sunt probabil cele mai cunoscute personaje de animație stop motion din istorie. Wallace, un inventator excentric, și câinele său cu trăsături omenești, Gromit, au fost personaje într-un lungmetraj, 4 mediu-metraje și 10 scurtmetraje, cel mai recent fiind filmul Wallace & Gromit in The Curse of the Were-Rabbit, apărut în 2005 și câștigător al premiului Oscar pentru cea mai bună animație. Ei bine, iubitele personaje nu puteau lipsi dintr-un joc de societate, iar el s-a numit Fleeced!, joc care a apărut în 2007, semnat de creatorul seriei animate, Nick Park.

Este, după cum vă veți da seama și din imagini, un joc pentru copii, care poate fi jucat în 2-6 jucători, care strălucește cel mai tare în privința componentelor și pe care îl puteți comanda oricând vă doriți de la prietenii de la Lex Hobby Store. Iată-le:

Review Axis & Allies 1941 - Risk în progresie geometrică

Jocul din acest review ne-a fost oferit spre testare de către Lex Hobby Store.

Un lucru trebuie spus din capul locului: nu sunt un jucător de jocuri de război. Asta pentru că jocurile de război sunt o categorie învăluită de o perdea aparent greu de trecut și în care pretenția de exclusivism este evidentă. Bine, poate și pentru că un joc de război care durează 2 ore este un joc considerat ușor, negăsindu-mă neapărat într-un cerc de jucători de jocuri de asemeni întinderi decât ocazional.

Acestea fiind spuse, iertați-mă dacă părerea pe care mi-o voi exprima despre acest joc pare neavenită. Axis & Allies 1941 va trece prin același filtru prin care au trecut și toate celelalte jocuri pe care le-am prezentat în anii ăștia. Despre joc, pe scurt: e ultimul din bătrâna serie Axis & Allies, fiind un joc gândit să fie mai prietenos cu începătorii decât precursoarele sale. Este lucrat de experimentatul Larry Harris Jr., un designer care a fost în spatele întregii serii încă din 1981 și este editat de americanii de la Wizards of the Coast. Ca majoritatea jocurilor din serie, se poate juca între 2 și 5 jucători, durează cam 2 ore, dar nu este încă integrat în topul BGG din cauza noutății sale.

Ultimele noutăți de la NSKN Legendary Games

Cum Essen-ul bate la ușă, ca să zic așa, a venit momentul să vă mai spun câte ceva despre ce am aflat de la Andrei Novac, designerul Warriors & Traders, primul joc modern 100% românesc și jocul care a adus și la noi în țară această industrie în plină dezvoltare în alte țări europene post-comuniste.

Ei bine, editura din spatele lui Andrei, NSKN Legendary Games, va fi prezentă la Essen cu 2 titluri despre care ați aflat destule detalii până acum chiar pe acest site. Este vorba de Wild Fun West și Exodus: Proxima Centauri.

Wild Fun West este un joc light economic și de petrecere care se bazează pe mecanismul licitației pentru a introduce jucătorii în atmosfera în care Vestul Sălbatic însuși s-a dezvoltat: haos și agresivitate. V-am prezentat deja 3 articole despre prototipul acestui joc (aici, aici și aici), în 2 stadii ale sale și trebuie să recunosc că d-abia aștept să văd cum a ieșit produsul final.

Cele 2 jocuri, d-abia ieșite de sub tipar

Exodus: Proxima Centauri este un design mult mai ambițios decât WFW, asta și pentru că avem de-a face cu un joc de proporții importante despre explorare spațială, politică și dezvoltare militară. Și cu prototipul acestuia am avut plăcerea să am de-a face într-o sesiune foarte interesantă pe care v-am povestit-o aici.

Ce, cum, când?

Jocurile se află deja pe site-ul Indiegogo.com, un site care sprijină proiectele incipiente. Acolo puteți să precomandați oricare din cele 2 jocuri cu discount, dar și să comandați materiale promoționale, cum ar fi tricouri inscripționate. Pentru mai multe detalii accesați următoarele linkuri:

• Pentru Wild Fun West:  http://www.indiegogo.com/wfw
• Pentru Exodus:  http://www.indiegogo.com/exodus-proxima-centauri

Dacă vreți să vedeți însă jocurile înainte de a le comanda, echipa de la NSKN vă așteaptă la Essen unde vor fi prezente ambele jocuri.

Review Castle Panic - „Omoară orcul ăla că ne sparge zidul!”

Jocul din acest review a fost încercat la Ceainăria Tabiet

Încă n-am întâlnit persoană care să nu fie subit interesată atunci când le zic că există și jocuri de societate în care toți jucătorii se bat cu jocul. Jocuri în care lucratul în echipă este cheia și în care pot câștiga toți jucătorii sau nici unul (cu câteva excepții de astfel de jocuri care au introdus și puțină competiție și, astfel, poate câștiga doar unul dintre jucători). Este vorba, evident, de jocurile cooperative.

Dacă ați mai auzit pe acest site vorbindu-se despre Pandemic, Space Alert sau Lord of the Rings: The Card Game, astăzi am să vă prezint jocul cooperativ care m-a cucerit cel mai recent, adică Castle Panic. Castle Panic transpune într-un board game ceea ce e de ceva vreme o adevărată febră în sfera virtuală, adică mecanismele Tower Defense (un tip de jocuri de strategie în care jucătorii se luptă să reziste valurilor de atacatori construind turnuri și alte sisteme de apărare). Întorcându-ne la jocul nostru, acesta a apărut în 2009 la editura Fireside Games sub semnătura americanului Justin de Witt, de altfel un necunoscut total, și este un joc pentru 1-6 jucători care durează cam o oră și care ocupă un irelevant, zic eu, loc #556 în topul BGG.

Gândul zilei - Agnosticismul ludic

Una dintre cele mai productive dispute din pasionanta istorie a jocurilor de societate este legată de ce ar fi mai important de valorizat la un joc: strategia neprihănită sau povestea spusă. Disputa asta s-a concretizat în 2 curente mari și late de design, despre care v-am mai povestit și cu altă ocazie: eurogames vs. ameritrash (după denumire, cred că vă dați seama care dintre părți era în poziția de forță la momentul alegerii nomenclaturii).

Pe scurt, europenii (de sorginte germană, că de, germanii ne conduc până și prin board games) sunt cei care susțin că un joc trebuie construit ca să te facă să gândești și să îți ofere toate pârghiile să câștigi, în ideea că joaca e, în primul rând, o competiție și un exercițiu intelectual. De cealaltă parte s-au aflat americanii, cu o tradiție de sens oarecum opus în spate, care sunt de părere că jocurile trebuie să te introducă într-o lume la care altfel n-ai acces și să îți spună mereu o poveste, nefiind prea important cine câștigă.