Da, dom'le, dacă v-am tot povestit cum mi-am luat bătaie la diverse jocuri, cel mai recent de care v-am zis fiind Inside-ul tot de la Tabiet cu Diana, duminică seara am fost iar la ceainăria de board games și le-am arătat eu lor la propriul joc, Torres.
Și cum acuma probabil ceilalți 3 jucători sunt gata să închidă pagina (adică Diana, Carmen și Mihnea), trebuie să spun adevărul gol-goluț: jocul a fost foarte strâns (cam 3-4 puncte între jucători, Carmen conducând până la final) și ne-a plăcut tuturor foarte mult. Profesorii noștri au fost Mihnea și Carmen, care mai jucaseră jocul o dată, Torres fiind cea mai nouă achiziție din biblioteca Ceainăriei Tabiet. E un joc pentru maxim 4 jucători care e recomandat mai ales de premiul Spiel des Jahres pe care l-a primit în 2000.
Cam care este ideea jocului? Se joacă în 3 faze mari și late, cu câte 4 sau 3 ture fiecare (în total 10 ture într-un joc). Este un joc de alocare de puncte de acțiuni, în sensul că fiecare jucător are un număr standard de 5 acțiuni pe care le poate aloca pentru diverse operațiuni. Jocul este aproape abstract, lăsând la o parte tematica subțire ce pleacă de la construit de castele, cavaleri și regi.
Fiecare jucător are un număr de piese cu care va construi la oricare dintre castelele deja începute pe tablă, continuându-l atât pe orizontală cât și pe verticală, aceasta fiind una dintre acțiunile disponibile. La fel, jucătorii pot amplasa noi cavaleri, prezența cavalerilor într-un castel fiind condiția pentru a primi punctaj pentru acel castel construit. Și totul de aici este foarte simplu, scorul fiind calculat la sfârșitul fiecărei faze înmulțind suprafața castelului (numărul de piese de la bază) cu înălțimea la care se află cavalerul jucătorului. Celelalte acțiuni disponibile se referă la mutatul pionilor sau folosirea unor cărți unice (dar identice la fiecare jucător) care fac diverse giumbușlucuri cu piesele.
Pe scurt, jocul se va desfășura în încercarea de a așeza cavalerii cât mai sus în fiecare castel. Pot exista mai mulți pioni de orice culoare într-un castel, un alt aspect important fiind încercarea de a-i bloca pe ceilalți jucători să ajungă la fel sau mai sus ca tine. Practic, asta este frumusețea jocului în Torres, încrâncenarea cu care jucătorii vor acționa uneori doar pentru a-i încurca pe ceilalți. Un euro cu atâta interacțiune, mai rar, zic eu.
Cum a mers jocul nostru? Foarte încordat. Mihnea a fost cel care a spart gheața căpușării castelelor celorlalți, cale care a fost îmbrățișată de toată lumea până la final. S-au aruncat invective și amenințări, deși am fost înțelegători când cineva a vrut să repete acțiunea pentru că a greșit, doar na, era primul joc. Ordinea la final a fost eu, Carmen, Diana și Mihnea, lucru care am fost rugat expres să îl menționez :)
Cum am zis, de săptămâna trecută jocul poate fi jucat oricând la Ceainăria Tabiet. Mergeți și jucați-l, că merită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu