Review Rețeaua Energetică (de Norina Grigoraș)

Acest review participă la concursul „Ce tot jucăm de 1 an?” organizat de Taraba de Jocuri și Ce Jucăm? 

Este varianta în limba română a jocului Power Grid, apărut în anul 2004 și aparținând lui Friedemann Friese. Scopul este de a alimenta cu energie cât mai multe orașe, tehnicile de joc fiind construirea și licitarea. Este un joc pentru 2-6 persoane și durează circa 2 ore. În acest moment ocupă locul 5 în topul BGG (Board Game Geek), fapt care nu-i garantează totuși, și locul printre cele mai populare jocuri la noi.

Rețeaua Energetică vine cu o tablă de joc cu două fațete, pe o parte fiind harta SUA (în imaginea de mai jos), iar pe cealaltă, harta Germaniei. Fiecare hartă constă în șase regiuni cu câte 7 orașe care pot fi conectate între ele pentru diferite costuri. Fiecare fațetă conține tabela de scor (dreapta sus), ordinea jucătorilor (stânga sus) și piața de resurse (jos).

Fiecare jucător își alege o regiune în care dorește să se amplaseze pentru început (acestea trebuie să fie alăturate), pe parcursul jocului fiecare participant putând să se extindă în oricare dintre aceste regiuni. Fiecare jucător primește o carte sumar cu ordinea acțiunilor și valoarea plăților, căsuțe de lemn de o culoare și 50 de Elektro (moneda jocului).

Jocul constă în runde, fiecare rundă compunându-se din 5 faze: 1. Determinarea ordinii jucătorilor; 2. Licitația centralelor energetice; 3. Cumpărarea de resurse; 4. Construirea și 5. Birocrația.

Rețeaua Energetică are 3 Niveluri. Jocul trece de la Nivelul 1 la Nivelul 2 în momentul în care un jucător a conectat un anumit număr de orașe, stabilit în funcție de numărul de jucători. Cel de-al treilea Nivelul începe atunci când cartea cu “Nivelul 3” este extrasă din pachetul de cărți cu centrale, aceasta fiind așezată la începutul jocului sub pachetul de cărți. Pentru prima rundă se extrag din pachetul de cărți, centralele cu numerelele de la 03 la 10, acestea se așează în ordine crescătoare lângă tabla de joc, pe două rânduri orizontale. Cele de la 03 la 06 se vor afla pe rândul de sus și reprezintă piața actuală, cele cu numere de la 07 la 10, de pe rândul de jos, reprezentând piața viitoare.

Determinarea ordinii jucătorilor:

Ordinea jucătorilor se restabilește la începutul fiecărei runde. Este primul cel care are cele mai multe orașe conectate la rețeaua sa. Dacă există egalitate între jucători la acest criteriu, va fi primul jucătorul care are centrala cu numărul cel mai mare. La începutul jocului ordinea este aleatorie.

Licitația centralelor:

Ordinea determină cine începe licitația. Primul jucător va alege o centrală din piața actuală pentru licitație sau poate să paseze acest drept. Dacă alege să sară peste rândul lui și să nu înceapă o licitație, el nu va mai putea participa la licitațiile din această rundă. Un jucător trebuie să înceapă cu o licitare cel puțin egală cu numărul centralei. După licitarea inițială, în ordinea acelor de ceasornic, jucătorii supralicitează sau renunță în favoarea altcuiva, până rămâne un singur jucător în licitație. Acesta plătește suma pe pe care a licitat-o și intră în posesia centralei. Odată ce o centrală este cumpărată, următorul jucător în ordinea rundei (acesta putând fi în continuare tot primul jucător), are din nou opțiunea de a licita pentru o centrală disponibilă. Faza se încheie în momentul în care fiecare jucător fie a cumpărat o centrală, fie a renunțat la oportunitatea sa de a licita. Când o centrală este cumpărată, o centrală noua este trasă din pachetul de cărți pentru a-i lua locul acesteia, iar centralele disponibile sunt mereu aranjate în ordinea numerelor corespunzătoare. În prima rundă a jocului, toți jucătorii trebuie să achiziționeze câte o centrală.

Cumpărarea resurselor:

În ordinea inversă rundei, jucătorii au ocazia de a cumpăra resurse pentru centralele lor. Jucătorii pot cumpăra doar resursele pentru centralele pe care le dețin, iar o centrală poate stoca doar dublul cantității de resurse necesare funcționării. Centralele folosesc resurse de genul cărbune (negru), petrol (maro), reziduuri (galben), uraniu (roșu), apoi există centralele hibride care funcționează atât cu cărbune, cât și cu petrol, iar în final avem centralele ecologice și de fuziune, care funcționează fără resurse. Numărul înscris pe căsuță arată câte orașe pot fi aprovizionate cu energie de către centrala respectivă.

Construirea:

Din nou în ordinea inversă rundei, jucătorii pot construi orașe. În prima rundă un jucător poate alege să construiască orașul oriunde nu este ocupat. Un jucător poate continua să se extindă plătind costurile de a construi un alt oraș în locul dorit, plus costurile până la respectivul oraș de la un alt oraș pe care l-a ocupat deja. În funcție de Nivelul în care se află jocul, numărul de jucători care pot avea căsuțe într-un oraș și costul de contrucție se schimbă.

Birocrația:

În această fază, jucătorii câștigă bani, aprovizionează piața de resurse și elimină o centrală din piață, înlocuind-o cu una nouă din pachet. Jucătorii cheltuiesc resursele pentru a-și alimenta orașele și pentru a câștiga mai mult venit (Elektro) pe baza numărului de orașe alimentate. Resursele disponibile pentru cumpărare sunt la un raport corespunzător numărului de jucători și Nivelului în care se află jocul. Centrala cu numărul cel mai mare din piața viitoare este așezată sub restul cărților din pachet, astfel încât centralele cu numerele cele mai mari se vor aduna sub cartea cu “Nivelul 3” și vor fi disponibile de-a lungul celui de-al treilea Nivel al jocului.

Jocul se încheie în momentul în care unul dintre jucători reușeste să conecteze un anumit număr de orașe la rețea sau mai mult (ex: cel puțin 14 orașe atunci când în joc sunt șase persoane). Câștigătorul este cel care poate furniza energie la cât mai multe dintre orașele din rețeaua sa energetică. Cei care se află la egalitate se departajează prin suma de bani pe care o au rămasă, iar mai apoi prin numărul de orașe conectate la rețea.