Review Twilight Struggle (de Octavian Caimacan)

Acest review participă la concursul „Ce tot jucăm de 1 an?” organizat de Taraba de Jocuri și Ce Jucăm?  

Twilight Struggle este, în mod evident, pentru multă lume THE GAME. Cu un design simplu și elegant tronează de multă vreme pe prima poziție în topul BGG, devansând zeci de mii de alte jocuri.

Pentru alții, este acel joc care prin pozitia de "king of games" și prin adâncimea despre care vorbește toată lumea, inspiră frică și respect, făcându-l un challenge care trebuie evitat până când faci lvl suficient în lumea boardgameurilor.

Să trecem acum la analiza mecanismelor și a mecanicilor care guvernează acest joc.

1.Card driven actions/ Hand management: Tot jocul va gravita în gestionarea cât mai eficientă a unei mâini de cărți. Jocul durează în principiu 10 ture, cu posibilitatea să se încheie prematur cu victorie pentru una din super puteri în unul din trei cazuri:

• o super putere are un avans de 20 de puncte (automatic victory)
• o super putere are control în Europa când "bătrânul continent" se punctează (automatic victory)
• o super putere declanșează războiul nuclear (automatic loss)

În fiecare tură vei avea o mână de cărți pe care va trebui să o gestionezi cât poți de bine. Cărțile au două elemente importante pe ele. Un eveniment (asociat uneia dintre cele două super-puteri sau neutru) și un număr între 1-4 reprezentând punctele de operațiune.

O carte poate fi jucată în unul din 2 moduri:

• pentru eveniment, caz în care se execută exact ceea ce scrie pe carte, chiar dacă prin asta se încalcă reguli ale jocului
• pentru punctele de operațiune, caz în care interacționezi în principiu cu harta.

Ce face din acest sistem unul mai bun decât în alte jocuri:

• Cartile sunt împărțite în 3 deck-uri... early war, mid war, late war... Se pornește cu early, în tura 4 se adaugă și cărțile de mid, iar la final cărțile de late. Foarte strategic pentru jucătorii care știu cărțile, întrucât e mult mai ușor să ții evidența în primele ture și să prevezi mult mai exact la ce te poți aștepta.
  
• Atunci când joci o carte pentru punctele de operațiune și acea carte are pe ea un event aplicabil adversarului, eventul SE ÎNTÂMPLA și el. Tu alegi dacă se întâmplă mai întâi eventul și apoi îți joci punctele de operațiune sau invers.
  
• Într-o tura, toate cărțile din mână trebuiesc jucate mai puțin una pe care o păstrezi pentru tura viitoare, și de încă una care poate fi decartată fără a declanșa eventul.

După cum se poate observa/intui, nivelul de strategie este unul EXTREM de ridicat. Nu se poate sublinia suficient cât de important este Hand Managementul în acest joc. E important ce cărți joci, ordinea în care le joci, ce joci ca event ce joci ca puncte...Mai mult decât atât, nu este suficient să știi cum se joacă o carte, trebuie să știi cum se folosește o carte.

2. Area control - La bază, jocul prezintă o hartă a lumii, fiecare continent reprezentând un câmp de bătălie politică, unde cele două super-puteri vor încerca să-și extindă influența cât mai mult. Față de marea pleiadă a jocurilor care abordează aceasta mecanică, TS se diferențiază prin câteva lucruri:

• Spre deosebire de definiția clasică a "area control" unde cine e majoritar într-o țară/regiune/zonă/sistem solar/ etc.. primeste ceva... aici există 3 layere: Prezență, Dominație și Control, punctate diferit.
• Toate zonele sunt importante iar lupta este una aprigă. Nu este genul de joc în care să-i permiți adversarului control complet într-o zonă. Chiar dacă cedezi superioritatea într-o zona pentru alte beneficii într-o altă zonă sau în mai multe, vei căuta să stai cât mai aproape, lăsându-i adversarului un avantaj minor.
• Zonele de control devin importante progresiv, la inceput doar Europa, Asia și Middle East fiind cele care se punctează. Un element foarte tematic, care tensionează partida și forțeaza interactivitatea între jucători. Ei sunt obligați să-și dispute fiecare teritoriu, iar jocul de tip solitare, în care fiecare își construiește imperiul în "colțul lui" este imposibil.

Din punct de vedere al mecanicilor jocului, cam asta ar fi tot. Fă ce poți mai bine cu cărțile pe care le ai, cu scopul de a controla cât mai bine harta lumii.

Există însă în TS numeroase elemente care fac din acest joc o bogată experiență tematică și un excelent joc strategic, care merită a fi menționate.

• Diferențierea tărilor în țări normale și "battlegrounds". În timpul războiului rece, au existat pe întreg mapamondul țări în care, din cauza diverselor evenimente sau interese, conflictul "rece" amenința să se "încingă" foarte repede. Acest lucru este redat în joc prin catalogarea acestor țări ca "battlegrounds". Ce înseamnă asta? Orice încercare de a orchestra o lovitură de stat în aceste țări crește amenințarea de război nuclear.
  
• Amenințarea razboiului nuclear. Linia războiului rece a fost una foarte subțire și orice mișcare greșită putea arunca umanitatea într-un nou război mondial. Dificultatea cu care s-au confruntat cele două puteri în a menține echilibrul aparent al puterii încercând totodată să-și răspândească influența este foarte bine redat în acest joc prin amenințarea războiului nuclear. Astfel, acțiunile evident militare (susținerea unei lovituri de stat într-un battleground) sunt limitate și, când amenințarea devine critică, anumite evenimente devin imposibil de jucat (ar declanșa război nuclear și jucătorul activ ar pierde). O metodă foarte simplă și elegantă care te introduce în universul jocului și care sporește nivelul strategic al jocului.
  
• Toate cărțile sunt diferite. Toate cărțile prezintă evenimente mai mult sau mai puțin importante ale războiului rece. De la formarea COMECON (Council for Mutual Economic Assistance), la Planul Marshal, la preluarea puterii prin lovitură de stat a lui Gamal Abdel Nasser (in Egipt), la abdicarea Regelui Mihai I. Cărțile sunt foarte bine balansate, cele cu evenimente tari au puncte de operatiune puține, iar evenimentele foarte puternice (cele care au avut greutate și în realitate) odată jucate ies din joc definitiv.
 

Concluziile mele:

• Twilight Struggle în mod clar își merită poziția în topul BGG. Este un joc extrem de strategic care reușește să rămână super tematic. Este ca și cum te-ai duela într-o barcă. Doi adversari obligați să mențină echilibrul bărcii în timp ce încearcă să se strapungă cu spadele.
  
• Durata de joc este un pic cam mare (2.5-4 ore) și jocul te recompensează cu cât îl joci mai mult și înveți cărțile și teritoriile importante de pe hartă. Un jucător cu 1-2 jocuri la activ va pierde cu brio în fața cuiva cu 20 de jocuri.
  
• Durata mare de joc și necesitatea de a juca cu playeri de acelasi nivel îi pot îndepărta pe mulți sau chiar speria.
  
• În mod clar TS este o investitie. Dar MERITĂ! Satisfacția de a câștiga o partidă care părea pierdută în fața unui jucător bun nu e comparabilă cu cea oferită de nici un alt joc.

Cui îl recomand:
În nici un caz începătorilor, sau jucătorilor casual de boardgames. Nu e pentru ei acest joc.

Acest joc se adresează gamerilor pasionați, celor care sunt dispuși să stea concentrați 3 ore într-un joc în 2. Și nu o dată de două ori, ci de multe ori... asta pentru a beneficia cu adevărat de experiența completă pe care o oferă acest joc.

Let's Twilight a struggle!!!