Review Citadels (de Valentin Dumitriuc)

Acest review participă la concursul „Ce tot jucăm de 1 an?” organizat de Taraba de Jocuri și Ce Jucăm?  

Undeva, într-o monarhie de pe la sfârșitul Evului Mediu și început de Renaștere, tu, ca și proaspăt conducător al unui orășel mic din împrejurimile capitalei, îți dai seama că a venit timpul să fii luat mai în serios. E destul de clar încă de la început că soarta ta va fi strâns legată de prosperitatea și dezvoltarea orașului, și faptul că ești o fire întreprinzătoare și poți vedea lucrurile în ansamblu îți va fi de ajutor. Mai ales că în capitală se găsesc destui oameni influenți care te pot ajuta cu diverse servicii dacă le șoptești bârfa potrivită sau le aduci o sticlă din vinul preferat. Din păcate însă, nu ești singurul conducător de orășel care s-a prins cum merg lucrurile, și va trebui să te grăbești sau vei rămâne în urmă. Cumva, simți că doar conducătorului care va reuși să facă din orășelul lui cel mai valoros și impresionant burg din jurul capitalei îi vor fi acordate onorurile, ceilalți urmând a fi dați uitării…

Cam așa ar putea suna o povestioară introductivă despre contextul jocului Citadels. Este un joc bazat pe cărți, cu destul de multă interacțiune între cei de la 2 la 7 jucători, și care nu ar trebui să dureze mai mult de o oră. Și totuși, în funcție de ceilalți jucători, jocul poate naște multă pasiune și încrâncenare. Să vedem și de ce :)

În cutia destul de micuță vom găsi așa:

• Foarte multe cărți-districte (numite în continuare și clădiri). Fiecare dintre ele are o valoare și o culoare. Unele cărți, precum cele mov, mai au și anumite abilități speciale. Aceste cărți vor trebui construite pentru a-ți crește valoarea orășelului.

• 8 cărți cu roluri ale personajelor pe care vrem să le mitui…aaa…influențăm în fiecare tură, pentru a ne oferi un avantaj. Extensia mai aduce încă 8 roluri alternative care pot fi schimbate cu cele de bază.

• O grămăjoară de bănuți galbeni de plastic folosiți pt construitul clădirilor (și pentru a fi furați, din când în când.

• Tokenul de rege, cu coroană

Jocul se termină la sfârșitul turei în care cineva construiește 8 districte. Câștigătorul, însă, este cel care are suma districtelor cea mai mare, plus niște bonusuri ce apar pe fișele de scoring. Dacă vă întrebați de ce ai vrea să închizi jocul în situația în care nu ai orășelul cel mai valoros, ei bine după cum spuneam, jocul acesta poate naște pasiune și încrâncenare (nu e o regulă, dar cam așa se întâmplă). Dacă pe parcursul jocului ești hărțuit și enervat constant de către X, și știi că la tura următoare el va închide și va câștiga, s-ar putea să preferi să închizi tu înainte și să îi oferi victoria lui Y :)

În fiecare tură, în funcție de numărul de jucători, se determină și numărul rolurilor disponibile. Primul jucător (regele din turele anterioare) primește toate rolurile, își alege unul, îl ține ascuns, și dă restul rolurilor mai departe, și tot așa. Ultimul jucător nu apucă să aleagă decât din 2 roluri, de aceea probabil e o idee bună să alegi și tu regele din când în când, ca să fii primul. Pe scurt, rolurile și avantajele lor sunt următoarele:

• Asasinul – poate să omoare un alt rol – acel rol își pierde tura, nemaiputând face nimic 

• Hoțul – numește un rol, și acel rol va trebui să îi dea toți banii, dar nu poate să fure de la victima asasinului 

• Magicianul – schimbă niște cărți district din mână cu altele noi din pachet sau cu un alt jucător

• Regele – va fi primul jucător tura următoare, plus bonus pentru districtele (clădirile) galbene

• Episcopul – bonus pt clădirile albastre, clădirile lui nu pot fi distruse în aceasta tură

• Negustorul – 1 gold bonus și bonus pt clădirile verzi 

• Arhitectul – trage mai multe cărți, și poate construi 3 districte în loc de unul sigur, în mod normal

• Războinicul – bonus pt clădirile roșii, și poate distruge o clădire a unui oponent, la un preț cu 1 mai mic decât a costat să fie construită.

Întotdeauna ordinea în care rolurile își execută tura va fi de la 1 la 8. Regele sau cineva cu mai multă experiență anunță ce număr intră în joc, și dacă rolul respectiv a fost ales, jucătorul arată cartea, și apoi poate să:

• Își folosească abilitatea specială a caracterului, dacă există

• Primească salariul de primar, sau să meargă să viziteze târgul de construcții (trage 2 districte din pachet, păstrează unul) – caz în care nefiind la birou, pierde salariul.

• Construiască un district, dacă are bani și vrea

Și cam asta este tot în ceea ce privește modul de joc. Jocul se învață foarte repede, toată lumea prinzându-se dupa 2-3 ture ce are de facut. Jocul nu sancționeaza greșelile, și permite răsturnări spectaculoase de situație. Este foarte important să încercați să vă mențineți cei mai periculoși adversari sub observație, să încercați să ghiciți ce roluri își vor alege, ca să îi sabotați, dar în același timp să vă concentrați și pe dezvoltarea orașului propriu. Sau poate să încercați să construiți fără să ieșiți în evidență și să dați lovitura pe final.

Este cumva destul de probabil că dacă un jucător are în față mai multe districte de aceași culoare, va alege rolul cu bonus corespunzător culorii respective, pt că primește mai mulți bani. Asta poate fi un indiciu pt ținta asasinului/hoțului. Dacă cineva abuzeaza de același rol mai multe ture la rând, în general hoțul și asasinul vor avea grijă să îl convingă the hard way să mai lase și pe ceilalți :) Dacă hoțul încearca să fure de la un rol care nu a fost ales, ghinionul lui, dar și dacă îl nimerește pe cel cu grămăjoara de monede in față... :) Magicianul poate schimba cărțile cu o persoană, nu cu un rol, și am observat o tendință de a fi folosit când rămai fără cărți, ca să schimbi zero-pentru-oricât-de-multe-cărți-de-la-altcineva. Acel altcineva sigur se va bucura enorm :D Și nu în ultimul rând, este extrem de amuzant să distrugi clădirile adversarilor cu războinicul. Odată pt plăcerea de a distruge, și apoi pt a-l vedea cum se enervează când îi dispare clădirea pe care s-a chinuit 3 ture să o construiască :D 

De 3 ture strâng bani să îmi construiesc Ball Room.
Clădirea asta o să îi enerveze rău de tot :)

În concluzie, este un joc mic, care încape cam în orice bagaj. E cu atat mai amuzant cu cât sunt mai mulți jucători, și eventual care să se cunoască bine între ei. Dacă ajungeți să vă plictisiți de rolurile clasice, puteți încerca combinații cu rolurile din extensie, care sunt oarecum echivalente, dar mai ciudățele. Puteți de asemenea să mai băgați roluri din extensie ca să poată juca 8 sau mai mulți oameni, dar nu recomand mai mult de 10 pt că ajunge să dureze mult tura și nu se mai poate ține seama cine ce face. Și bănuiala mea e că după primul joc, vor fi măcar câțiva care îl vor dori și pe al doilea, ca să poată să se razbune. Dacă nu, probabil ați făcut ceva greșit :)