Geeky (Sort of) Bachelor Night la Tabiet

Căsătoria este un punct de cotitură în viața unui om, așa ni se spune constant. Ca să îl marcheze, oamenii dau petrecere, se duc la biserică, la primărie și pleacă în luna de miere. A, și mai nou, mai fac ceva, petrecerea burlacilor, un moment care vrea să ne arate nouă (proaspeților însurăței) ce s-a pierdut și ce nu mai avem voie să facem. Bine, acuma e nițel haios cum faci vineri ce n-ai voie să mai faci începând de sâmbătă, dar înțelegeți voi ideea.

În ideea asta, vineri seara mi-am lăsat nevasta să stea cumințică acasă și am dat o raită în Ceainăria Tabiet, „ca băieții”. Unde am ajuns bălind, cu ochii injectați de așteptarea de a dezbrăca niște cutii, de a mângâia cărți de toate felurile și de a ne purta urât cu niște zaruri.

Ingenious ****

Am ajuns acolo și am început nervos și în forță. Aveam toți chef de distracție și cum eram doar 3 până veneau ceilalți am început un Ingenious murdar. Carmen a avut grijă să știe toată lumea regulile cât mai corect, ca să nu trișez eu (nu știu de unde a apărut această legendă urbană). Acum dacă n-ați încercat jocul, trebuie să știți că e tot al omniprezentului Reiner Knizia și e un joc abstract cu simboluri pe hexagoane. Jucătorii trebuie să așeze piese (formate din câte 2 hexagoane lipite) astfel încât să se învecineze cu cât mai multe hexagoane cu același simbol.

Ce scoate mult jocul din anonimat este modalitatea de punctare: la finalul jocului (atunci când nu se mai pot așeza piese pe tablă) jucătorul care este cel mai avansat cu toate piesele este câștigătorul. Astfel că ești obligat să cântărești bine variantele și să te dezvolți pe toate planurile. Am jucat 2 jocuri de Ingenious, unul de 3 și unul de 4, și pot să spun că e unul din cele mai antrenante abstracte pe care le-am încercat până acum. După mine, bate Blokus și Qwirkle binișor, asta așa, ca să aveți și un termen de comparație.

Citadels *****

După ce ne-am făcut 5, ne-am înhămat la un joc de Citadels, joc care s-a îmbinat excelent cu băutul de bere. Noi avem deja un review pe site (semnat de Valentin Dumitriuc), dar eu nu apucasem până acum să încerc Citadels, adică unul dintre cele mai jucate jocuri  tematice de cărți.

În Citadels, jucătorii trebuie să-și dezvolte fiecare câte un orășel, adică să cumpere o serie de cărți cu districte. Atunci când un jucător reușește să construiască 8 districte, jocul se termină. La fiecare tură, jucătorii își aleg, în secret, unul dintre cele 8 roluri ale jocului (ale jocului de bază adică, pentru că extensia integrată aduce și ea încă 10). Fiecare rol face ceva diferit și, de obicei, foarte interactiv. Spre exemplu, asasinul omoară un alt personaj (despre care nu știe dacă e în joc sau nu), iar acel personaj nu își mai face tura. Ouch! Arhitectul construiește mai ușor decât ceilalți, iar războinicul poate plăti ca să distrugă districtele altuia.

Ne-a plăcut chiar tare Citadels. Ce să vă mai spun mai mult decât că a urcat pe lista jocurile pe care le vreau, pentru că e un joc pe care îl poți juca cu începători, e destul de simplu și foarte interactiv. Are destui timpi morți, în care aștepți după alții, dar per total mi s-a părut un joc foarte amuzant.

Castle Panic *****

Fără dubiu, hitul serii a fost Castle Panic, ce ne-a fost predat de Mihnea. Sunt unele jocuri care vin la momentul potrivit, iar ăsta a fost exact ce trebuia, când trebuia. Ne bătuserăm suficient în Citadels, cât să meargă la fix un cooperativ. Castle Panic este un joc în care jucătorii intră în pielea unor eroi care trebuie să își apere castelul de valuri de monștri care încearcă să-l distrugă. De la goblini, la orci și la troli, dar și boși cu diverse puteri, monștrii trebuie omorâți unul câte unul pentru a nu pierde jocul. Jocul este pierdut atunci când creaturile reușesc să distrugă toate cele 6 turnuri.

În primul rând, jocul arată foarte bine. Cărțile și desenele sunt haioase, iar totul este foarte colorat. În plus, mecanismele jocului reușesc să dea senzația de urgență, de panică. Monștrii apar neașteptat (ca putere și uneori și ca număr) și se îndreaptă amenințător spre castelul pe care ne chinuim să-l apărăm. Totuși, norocul este omniprezent în joc, de la trasul de jetoane cu monștri, la cărțile de joc care ne ajută să îi omorâm.

Deși e destul aleatoriu în joc, ne-am distrat copios jucându-l. Te ține foarte tare în priză, deși acum, la rece, mi-e clar că faptul că l-am bătut a ținut destul și de noroc. Bine, am avut o tură în care în loc de numărul standard de monștri, adică 2, am tras vreo 7, pentru că am nimerit un jeton cu „Draw 3 monsters” și unul cu „Draw 4 monsters”, deci a ținut și de pricepere. :) În concluzie, Castle Panic e un joc excelent de jucat cu un copil mai măricel sau cu prietenii, lângă niște beri.

Villa Paletti și apoi Jenga ***

Villa Paletti a fost următoarea noastră oprire. Cum ne împuținaserăm, iar creierele ne funcționau tot mai încet, am zis că n-ar fi rău să jucăm ceva brainless, cum e Villa Paletti. E un joc de dexteritate, în stilul Jenga, în care trebuie să muți piese de lemn de pe nivele inferioare pe nivele superioare, doar că are mai multe reguli decât clasicul Jenga. Jucătorii sunt constructori care cooperează la construcția vilei, dar în același timp sunt în competiție să nu dărâme clădirea și pentru sigiliul de Mare Constructor.

Interesant este că am reușit să ducem jocul până la capăt fără să dărâmăm vila. Faptul că ne-am descurcat bine a ținut și de faptul că nu am respectat chiar toate regulile (destul de stricte). Pentru fanii jocului de Jenga (pe care l-am și început după acesta), Villa Paletti este un joc care merită încercat.

După ce am încheiat jocurile de Jenga și Ingenious-ul de 4, ne-am dat seama că se făcuse aproape 2 așa că ne-am îmbarcat cu toții spre casele noastre (la iubitele și soțiile noastre). Pentru că așa trece timpul când te joci board games, bei bere și mănânci sandvișuri bune în Ceainăria Tabiet.

Dacă vreți să încercați oricare dintre aceste jocuri, încercați în magazinul Ceainăriei Tabiet!