Cum a fost la prima întâlnire Ce Jucăm? în Ceainăria Tabiet

Aseară s-a consumat prima întâlnire sub numele „Ce Jucăm joi?”, adică ceea ce noi sperăm să fie începutul unei serii lungi și frumoase de întâlniri organizate de noi la Ceainăria Tabiet. Bine, acum nu e cazul să ne umflăm în pene pentru că munca a fost infimă în comparație cu câtă plăcere ne-a făcut. Păi, cum altfel, atunci când munca înseamnă să te joci și să socializezi cu oameni interesanți?

Întrucât noi am hotărât că din formatul întâlnirii nu ar trebui să lipsească o tematică, așa, pentru puțină unitate, am ales pentru seara de ieri jocurile de cărți. Care au fost recomandate oamenilor ori de câte ori am avut ocazia. Ar trebui să recunoaștem că tema primei întâlniri a fost aleasă și pentru noi, neinițiați în branșa organizărilor de întâlniri, pentru că jocurile de cărți sunt simplu de explicat și jucat, iar biblioteca Ceainăriei abundă de ele. Dar vă promitem ca data viitoare tematica va fi mult mai aplicată.

Cum a fost? Nesperat de bine. Am avut ceva emoții, să arătăm frumos, să ne purtăm civilizat și să ne prezentăm tuturor. Prostii. Atmosfera din Ceainărie a fost super destinsă ca întotdeauna, ne-am prezentat într-adevăr, am învățat câțiva începători niște jocuri, am râs și chiar am participat la câteva partide cu niște oameni pe care d-abia i-am cunoscut.

Ce s-a jucat aseară

Evident, la mese nu au fost exclusiv jocuri de cărți, pentru că Ceainăria e ca o casă deschisă și e liber pentru oricine să se distreze cum vrea. Dar atunci când am fost solicitați am recomandat diverse jocuri de cărți și, în afară de Carcassonne, mai toate jocurile pe care le-am văzut aseară se bazau într-o măsură mai mică sau mai mare pe cărți (așa cum foarte permisiv am recomandat noi).

• Ticket to Ride – l-am văzut la 2 mese diferite, un joc care cred că n-are nevoie de o prezentare, aseară încingându-se niște partide extrem de încrâncenate.

• Carcassonne – pe care l-am predat noi, într-o partidă foarte intensă pe care am supravegheat-o la început (pentru a se evita certuri de genul „băi, nu ai voie să îți pui pe drumul ăla că trece prin cartea cu mănăstirea mea”)

• Activity – un superhit între jucătorii (mai ales începători) de board games din România, îl vezi în Ceainărie aproape în fiecare seară pe o masă cel puțin. Trebuie să recunosc că noi nu l-am încercat încă și poate o s-o facem cândva, cu bere și un grup adecvat.

• Dixit Odyssey – cam aceeași descriere ca la Activity, încă un joc supertocit, care, evident că a făcut furori și aseară. Nu a fost cazul să-l predăm cuiva, toată lumea îl cunoștea.

• Buzz it! – Un joc de petrecere foarte haios, despre care v-am mai zis noi aici, în care jucătorii trebuie să răspundă la foc automat la niște întrebări simple pe o anumită temă. Este foarte recomandabil în grup mare și alcoolizat.

• Păzea de 6! – pe care l-am predat noi unui grup entuziasmat care, aparent, l-a îndrăgit. E jocul ăla cu capete de bou despre care v-am povestit într-un review și care nouă ne place foarte mult.

• Dobble - același grup care a jucat cu mine Păzea de 6! a jucat cu Diana Dobble. Ce înseamnă jocul v-am spus cu o altă ocazie, și aseară nu a fost nicio excepție de la experiența tensionată și amuzantă pe care am trăit-o noi atunci.

• Scotland Yard – un joc de deducție mai bătrân ca mine, pe care nu am pus încă mâna, dar cu care ne vom lua la trântă cât de curând în Ceainărie.

Ce am jucat noi

• Boggle Slam! – un joc extrem de simplu care are cărți cu litere (o literă pe o parte, alta pe cealaltă). Se pornește de la un cuvânt de 4 litere, iar jucătorii trebuie să acopere câte o literă cu o carte din mâinile lor pentru a forma alt cuvânt. Cine termină cărțile primul câștigă jocul. Simplu ca bună ziua, simpatic, dar nu foarte entuziasmant.

• Bonbons – un joc dulce, într-adevăr, în care trebuie să-ți folosești memoria ca să găsești perechile a 4 bomboane din fața ta. Elementul haios e că poți să furi bomboane de la adversari, dacă le găsești perechea. Trebuie să mă dau mare: am câștigat! Like taking candy from a baby.

• Saboteur 2 – jucat în 8, cu oameni cel puțin experimentați. Cum îl mai încercasem doar o dată, nu m-am simțit chiar ca peștele pe uscat pentru că față de jocul de bază are multe reguli adiționale. Îmi pare însă mult mai strategic, mai interesant, dar parcă uneori și mai haotic.

• Citadels - Într-un joc de 7 oameni, în care am amestecat roluri din extensia inclusă cu câteva din jocul de bază. A durat puțin cam mult și din cauză că alcoolul și oboseala nu merg prea bine cu deciziile din joc (mai ales alegerea rolului). Diplomatul (rolul 8 din extensie) a fost ținta preponderentă a asasinului, iar regele a reușit să stea aproape exclusiv la Irina (setea asta de putere). Momentul haios a venit când Irina a construit Ballroom, care ne obliga pe toți să îi răspundem „Thank you, your excellency!” de fiecare dată când ne interpela. A fost al doilea meu joc de Citadels și îmi pare tot mai mult ca un joc care fie te distrează foarte tare, fie te frustrează, din cauza interacțiunii mari dintre roluri, un joc pentru a potoli setea de sânge!

Întâlnirea ne-a lăsat epuizați, dar mai ales foarte bine dispuși, iar noi deja ne facem planuri pentru următoarea. Sperăm să ne întâlnim cât mai des cu pasionații din Ceainărie pe care i-am întâlnit aseară (dar și cu alții) pentru că, până la urmă, despre asta este hobby-ul ăsta. Socializare, domnule, în viața reală!

Pentru o colecție completă de poze din Ceainărie, intrați aici.