Cum am vizitat Puerto Rico mergând în Ceainăria Tabiet

Nu vă fie teamă, Mihnea n-a mutat Tabietul în vreo insulă din Caraibe, deși îmi imaginez că nu i-ar părea rău să o facă. Ci, de fapt, aseară am dat și noi o raită prin Ceainărie cărând după noi jocul Puerto Rico, unul dintre jocurile care ar sta bine într-adevăr între rafturile din Tabiet.

Gazdele au fost, ca de obicei, foarte primitoare, Mihnea și Carmen fiind în focurile noului lor joc, Carcassonne: Hunters and Gatherers, un joc de sine stătător și nu o extensie a jocului de bază. Noi nu am reușit de această dată să îl încercăm, deși arăta haios. Ce pot să vă spun e că m-am mirat să văd cum sub umbrela cetății medievale pot să apară elefanți și tigri în Epoca de Piatră. Noi ne-am luat o bere, o cafea și un sandviș și ne-am înfipt direct în mijlocul insulei Puerto Rico.

Încep prin a vă mărturisi că după câteva runde mi-am adus iar aminte că jocul ăsta îmi place foarte mult. Din păcate, între atâtea jocuri care îți iau ochii e greu să îl mai scoți pe masă pe bătrânul Puerto Rico, ăsta fiind superficialul motiv pentru care n-am mai reușit să jucăm de ceva luni. Am fost o formație de 4 oameni, adică eu, Diana, Cristina și Alex, formație care a purces încercănată către colonizarea insulei. A fost și prima dată când am folosit jocul înfrumusețat, așa cum v-am arătat aici.

Pentru cei care nu știu, Puerto Rico este un fel de tataie al jocurilor economice, nu neapărat datorită vârstei cât a aprecierii marii majorități a jucătorilor de jocuri de societate, mulți ani fiind jocul care a ocupat locul 1 în topul BoardgameGeek. În acest moment ocupă cea de-a doua poziție, fiind detronat la începutul anului de Twilight Struggle. Este un joc care folosește un mecanism de roluri, adică fiecare jucător, la tura sa trebuie să aleagă unul din cele 7 roluri disponibile, pe care le vor îndeplini toți jucătorii, cel care l-a ales însă primind și un bonus. Este foarte interesant și important să alegi rolul potrivit pentru a te ajuta cât mai mult pe tine fără a-i ajuta prea mult pe ceilalți.

De la primele ture s-au arătat profilele jucătorilor. Cel mai simpatic mod de a juca l-a avut Diana, a cărei principală ocupație a fost agricultura, insula ei fiind neîncăpătoare pentru câte plantații era dispusă să sădească. Eu, ca de obicei, am avut un joc minimalist în resurse și centrat pe construcția de noi și noi clădiri. Alex a avut cea mai diversificată producție pe insula lui însă nu a reușit să scoată un avantaj din asta. Iar Cristina, din cauză că interesul ei pentru joc a fost scăzut la început, a cam pierdut startul și nu a reușit să se redreseze.

Mi-ar fi plăcut să spun că Puerto Rico e un joc spectaculos. Nu e. E un joc de gândire, în mare parte solitară, deși acțiunile tale pot influența, uneori decisiv pe ceilalți. Deși nu e spectaculos, e un joc care te ține continuu în priză. Ai mereu ceva de gândit, adaptarea la rolurile disponibile și la situațiile mereu schimbătoare fiind absolut necesară.

Jocul a durat cam 2 ore, și din cauză că uitasem câteva reguli și din cauza oboselii, și a fost un mod foarte plăcut de a ne petrece seara. A, vreți să știți cine a bătut? Diana, normal, dovadă că pariul cu agricultura nu e chiar pierdut.