Atunci când am participat concursul de Carcassonne de luna trecută, am fost martorul unei alte abordări asupra jocurilor față de cea pe care o am eu. Mulți dintre oamenii din concurs trecuseră prin cursuri intense de antrenament și de aceea stăpâneau jocul așa de bine. Lucru care, evident, într-o competiție este foarte de înțeles. Dar mi-am dat seama că există oameni sunt la fel și în afara competiției.
Nu vă gândiți că modul meu de a juca jocul este „fără creier, doar distracție”. Nu, atunci când îmi place un joc și apuc să îl joc de mai multe ori, dacă descopăr o strategie de a câștiga, încerc în următoarele jocuri să găsesc o alta. Astfel că de obicei nu mă interesează prea tare dacă sunt eu cel care a câștigat sau nu, deși nu neg că satisfacția de a câștiga există și la mine, ca la oricine. Atâta vreme cât iau bătaie (asezonat cu o victorie-2, că nu îmi place nici mie să mă frustreze jocul), înseamnă că există în continuare provocare din partea jocului. Atunci când îmi e ușor să câștig, îmi pierd interesul.
Ca să vă faceți o idee, am avut o experiență interesantă cu jocul Pandemic. L-am jucat împreună cu Diana vreo 2 zile la rând, câte 2 sau chiar 3 meciuri pe zi, până când am câștigat într-un final. Până am câștigat, la muchie desigur, jocul ni s-a părut excelent. Meciurile de după câștig au fost însă mult mai anoste, ajungând într-un final să îl ocolim complet. Știu că la multe jocuri cooperative aceasta e o problemă comună, însă ideea de bază este că eu dacă ajung să știu prea bine un joc, mă plictisesc.
Ca mine sunteți probabil câțiva, alții fiind cei care preferă să devină cât mai buni la un joc. Pentru aceștia din urmă, satisfacția de a câștiga bate orice alt sentiment pe care un joc de societate l-ar putea oferi. Probabil mulți dintre aceștia preferă uneori să joace mult online jocuri de societate pe situri ca Yucata.de.
Fără aceștia din urmă, probabil competițiile de jocuri ar fi mult mai puțin spectaculoase și interesante, iar fără cei ca mine probabil că multe jocuri mai mult sau mai puțin necunoscute nu ar fi prea băgate în seamă. Cert este că în lumea jocurilor de societate e loc pentru orice om dornic să socializeze.
Voi cum jucați jocurile, la câștig sau de distracție?
mie imi place sa TAI CAPETE. :D
RăspundețiȘtergereEu joc doar la distractie. Inclusiv jocuri care necesita in mod normal o doza serioasa de gandire (gen Dungeon Lords, care din fericire poate fi jucat si fara sa calculez tot ce se intampla, si imi place sa fiu surprins de joc in loc sa gandesc totul si sa transform experienta intr-una lunga si distrugatoare de celule cenusii). E o problema insa cand joc cu cineva care este innebunit sa castige din diverse motive (pentru ca e foarte competitiv si joaca "la castig", sau din lipsa unui mod corect de a trata un joc pierdut). O experienta posibil placuta poate fi foarte rapid data de pamant daca persoana in cauza este atat de pornita pe a castiga si nu stie sa aprecieze si celelalte lucruri frumoase care apare (socializare, distractie, etc).
RăspundețiȘtergerep.s. [...] lucruri frumoare care "apar" [...] :) am tastat mai repede decat am gandit
RăspundețiȘtergereDa, e interesanta si situatia asta. Un joc intre un jucator "de fun" si unul competitiv. Probabil ca cel competitiv ar castiga si ar strica nitel distractia celuilalt. Cred ca pentru a evita situatiile neplacute, toti jucatorii de board games ar trebui sa fie putini altruisti si sa se gandeasca ca toata lumea de la masa trebuie sa se simta bine.
RăspundețiȘtergereCel mai "prafuit" joc poate fi foarte frumos la o masa cu oameni deschisi si binevoitori, la fel de bine cum cel mai interesant joc poate sa devina o corvoada daca nu ai partenerii potriviti.
RăspundețiȘtergereSi mie imi place sa descopar jocuri si mecanici noi, dar mi-am dat seama ca un joc interesant nu garanteaza o seara reusita. Mai importanti decat jocul pe care il alegi sunt oamenii cu care stai la masa si starea lor de spirit.
Jocul e un pretext mai mult sau mai putin elaborat pentru interactiunea dintre jucatori. Avem tendinta sa ne fixam atentia doar asupra bucatelelor de carton si a mecanicilor jocului, dar la fel de interesant e sa observi dinamica jucatorilor.
(adrim)
Foarte frumos spus, adrim! Intr-adevar, si mie imi place sa vad cum se raporteaza jucatorii de la masa la un joc. Dar cred ca, in mare, asa cum am zis si in articol, ei sunt de 2 feluri: cei competitivi si cei care joaca de amuzament. Intr-adevar, o seara excelenta de joaca tine foarte mult de dispozitia jucatorilor, o dovada clara ca board gameurile sunt in sine socializare.
RăspundețiȘtergereEu cand joc, orice, "n-am mama, n-am tata". Sunt foarte competitiv si incerc sa fructific orice oportunitate, nu ma dau inlaturi de la nimic.
RăspundețiȘtergereDesigur cel mai important lucru pe care l-am invatat e sa sti sa pierzi.. Asta face jocul mult mai distractiv.
Nu imi place sa joc cu oamenii care nu sunt acolo cu mintea ci fac doar act de prezenta.