Bacu' la Board Games, concurs Taraba de Jocuri şi Ce Jucăm? - Dixit, lucrare de Gabriela Ciobotaru

Mai jos aveți impresiile Gabrielei Ciobotaru despre jocul Dixit.

1. Cum aţi început să jucaţi prima dată acest joc?

Vă voi vorbi despre Dixit, jocul meu preferat, preferat pentru că nu se poate juca online, pentru că te face să gândești, să creezi și să socializezi. Am început să joc prima oară Dixit cu prietenii într-o ceainărie unde mergeam tocmai pentru a încerca cât mai multe jocuri de societate. Atunci abia apăruse și nu știam nimic despre el. Am început să jucăm la îndemnul gazdei din ceainărie.

2. Cum se joacă jocul?

Jocul are niște reguli foarte simple, ce se învață în două minute: Fiecare jucător alege un pion, care este în mod straniu reprezentat de un iepuraș, și-l pune pe spațiul 0 al pistei de punctare. Fiecare jucător primește 6 cărți din pachetul de 84. Se poate juca în patru până la șase jucători și în funcție de numărul lor se folosesc jetoane de la 1 la 4, 5, sau 6. Cărțile trebuie ținute secrete. La fiecare tură există un povestitor care alege una dintre cărțile din mâna sa și spune ceva despre imaginea ilustrată pe carte. Poate fi o descriere directă sau indirectă, poate fi o asociere , poate fi ceva inspirat dintr-un film sau o carte, o imagine. Povestitorul poate să lege imaginea din cartea aleasă de el de orice consideră relevant. Ceilalți jucători aleg din cărțile pe care le au în mână pe aceea care se potrivește cel mai bine cu afirmația povestitorului, și o pun pe masă cu fața în jos.

Povestitorul amestecă cartea lui cu toate cărţile celorlalți jucători și le întoarce pe toate cu fața în sus. Scopul este ca jucătorii să ghicească exact care este cartea povestitorului, dintre cele de pe masă, în funcție de afirmația sa. Fiecare jucător va vota în secret pentru una dintre cărțile de pe masă. După ce toată lumea a votat, toate jetoanele de vot sunt arătate, și se calculează punctajul aferent turei respective:

- Dacă toţi jucătorii au ales corect imaginea povestitorului, sau dacă nici unul nu a găsit-o atunci povestitorul nu primește niciun punct şi restul jucătorilor primesc câte 2 puncte;

- În orice alt caz, povestitorul primește 3 puncte, și la fel şi jucătorii care au ales corect imaginea descrisă de acesta.

În funcție de punctele acumulate, jucătorii mută iepurașii pioni de-a lungul pistei, iar cel care ajunge primul la 30 puncte câștigă.

Regulile sunt clare, dar dificultatea rezidă pentru povestitor în a oferi indicii care să nu fie nici prea directe, pentru că va ghici toată lumea și el va pierde puncte, nici prea dificile, pentru că nu va ghici nimeni, și atunci din nou va pierde. Povestitorul va trebui să fie subtil în descrierea sa, dar nu foarte subtil, iar această continuă căutare a echilibrului este tocmai ceea ce dă farmec și dificultate jocului.

3. Ce vă place la joc?

Deși poate nu este evident la prima vedere, Dixit este un joc foarte complex, atinge multe ”straturi” ale personalității, ale interacțiunii umane. Îmi place pentru că trebuie să gândești pentru a câștiga acest joc, trebuie să explorezi posibilități ce par inițial imposibile, trebuie să ai tactică, să joci ținând cont de ceilalți, nimic nu este lăsat la voia intâmplării în Dixit. Atunci când joci Dixit trebuie să sapi în memorie, în subconștient, trebuie să anticipezi, să fii mereu treaz și să faci față dificultăților puse în cale de ceilalți jucători. Pentru a câștiga la Dixit, trebuie să vii cu idei noi, surprinzătoare, dar să faci totul exact cât să nu fie nici prea ușor nici prea greu pentru adversari, să estimezi mereu corect capacitatea de abstractizare a celorlalți jucători și să fii mereu cu un pas (și cu un iepuraș) înainte. În plus față de aceste provocări Dixit devine de multe ori foarte amuzant, aduce ropote de râs, scoate din uitare detalii amuzante din trecutul comun al jucătorilor, evidențiază simțul umorului și modul de interpretare personal.

Îmi place Dixit pentru că e un joc misterios, unde materia cenușie este mereu pusă la încercare, un joc ce dezvoltă imaginația, gândirea, creativitatea, latura artistică. 

4. Ce nu vă place la joc?

Mulți ar zice că un minus al acestui joc este că ajungi să cunoști toate cărțile dacă joci de multe ori și atunci este mult mai simplu să le ghicești. Eu nu îmbrațișez această idee, carțile pot fi mereu și mereu reinterpretate, toate au detalii ascunse ce pot furniza noi idei. Pentru ca un joc de Dixit să aibă succes, jucătorii trebuie să fie implicați, dornici săgândească și să se ”scufunde” în joc. Nu este un joc ușor, relaxant, trebuie ca toți participanții să fie în permanență atenți, și să joace jocul bine. Acesta este poate și singurul aspect negativ pe care îl văd la Dixit, și anume că un singur jucător distras, care nu e atent, și joacă superficial, îi poate

induce în eroare pe ceilalți și poate strica tot jocul. 

5. Cui i-aţi recomanda jocul ales?

Aș recomanda Dixit oricărui grup în care membrii săi se cunosc într-o oarecare măsură. Pot să fie prieteni, dar nu trebuie să fie persoane foarte apropiate, care știu totul una despre cealaltă pentru că atunci jocul va deveni foarte dificil pentru cei care sunt puțin în afara acestui ”cerc al increderii”. Jocul poate fi jucat și în familii cu copii, va fi la un alt nivel, dar își va păstra trăsăturile principale, acelea de încurajare a imaginației, a gândirii, a explorării. Vă încurajez din tot sufletul să încercați Dixit, va fi o provocare intelectuală și o distracție pe cinste!