duminică, 24 iulie 2011

Bacu' la Board Games, concurs Taraba de Jocuri şi Ce Jucăm? - Dice Town, lucrare de Cristina Soare intitulată „Dacă nu ai noroc la zaruri… joacă altceva”

Mai jos aveți impresiile Cristinei Soare despre jocul Dice Town.


1. Cum aţi început să jucaţi prima dată acest joc?

Prima dată am aflat de acest joc din review-urile lui Tom Vasel. Mă uitam printre jocuri şi alegeam pe sărite câte un review la care să mă uit. Sunt un mare fan al zarurilor, aşa că atunci când am văzut numele jocului am zis că trebuie să mă uit să văd despre ce e vorba. Bineînteles că mi-a placut şi am zis că trebuie să îl încerc. La scurt timp după acest incident, am mers la una din întâlnirile “Taraba de Jocuri” organizata la ceainăria Tabiet, unde am avut ocazia să încerc jocul. A fost foarte distractiv să zdrăngănim toţi câte 5 zaruri în păhărel şi să le răsturnăm apoi pe masa de sticla, cred că la masa noastră era cea mai mare gălăgie. Important e că ne-a plăcut tuturor din prima, chiar şi celor puţin mai pretenţioşi, iar acum un exemplar al jocului se odihneşte frumos în raftul meu, alături de alţi fraţi ceva mai serioşi.

2. Cum se joacă jocul?
Cine a jucat Poker, Yamms sau Yahtzee va înţelege mult mai uşor cum se joacă Dice Town. În mare, fiecare jucător primeşte setul lui de 5 zaruri, un păhărel mic în care să le zdrăngăne şi câţiva bănuţi de început. Planşa de joc este mică, pe ea fiind desenate multe simboluri ajutătoare astfel încât să nu fie nevoie să verifici mereu foaia cu reguli.

Practic, jocul e format dintr-un număr mare (şi nedeterminat) de runde, în care jucătorii îşi amestecă toţi odată zarurile cu păhărelul şi le pun în acelaşi timp pe masă, ţinându-le in secret. Apoi fiecare îşi alege câte zaruri vrea să păstreze şi când s-a hotărât toată lumea le arata toţi odată. Aceste zaruri păstrate se pun de-o parte, iar restul se iau inapoi in păhărel şi se zdrăngăne iar. Treaba asta se repetă până când toată lumea are în faţă o formaţie de 5 zaruri.

Acum începe partea cea mai interesantă. Planşa de joc este împărţită în mai multe zone, fiecare din acestea oferind anumite avantaje. Aceste zone se iau pe rând şi se rezolvă în felul următor:
- Cine are cei mai mulţi de 9 merge la mină de aur şi culege pepite;
- Cine are cei mai mulţi de 10 merge la bancă şi adună bani;
- Cei mai multi Valeţi te trimit la magazin, unde primeşti cărţi speciale;
- Cele mai multe Dame te trimit la salon, de unde poţi fura o carte de la alt jucător;
- Jucătorul cu cei mai mulţi Popi devine şeriful;
- Cine are cea mai bună combinaţie de Poker primeşte proprietăţi, care îţi aduc puncte la sfârşitul jocului
- Iar la sfârşit, cine a avut ghinion şi n-a primit nimic, are şansa să primească ceva de pomană, în funcţie de ce zaruri are.

Dupa ce se rezolvă astfel toate zonele de pe planşă, zarurile se iau înapoi şi se ia totul de la capat. În felul acesta, jucatorii strâng pepite, bani şi proprietăţi până când se termină pepitele sau proprietăţile, iar apoi se numără punctele şi jocul e gata…

3. Ce vă place la joc?
În primul rând, tematica este foarte simpatică. Cel mai mult mi-a plăcut combinaţia unor jocuri simple şi apreciate de toată lumea, cum sunt Poker şi Yamms, cu elemente puţin mai dinamice şi care crează ceva mai multă competitivitate: bani, pepite, cărţi speciale care pot răsturna situaţia. Piesele au o calitate foarte bună, în special banii au o textură foarte placută, în comparaţie cu banii clasici de la Monopoly. De asemenea, jocul este foarte simplu şi se explică foarte repede, iar lumea în general întelege repede. Durata de joc este destul de scurtă, în special în 4-5 jucatori, deoarece se vor termina repede pepitele sau proprietăţile.

4. Ce nu vă place la joc?
Sunt puţine aspecte care nu mi-au plăcut la joc. Cel mai important ar fi faptul că limita de jucători este de 5, ceea ce îl face destul de limitat. Ar merge la fel de bine şi în 6-8 jucători, dar ar fi nevoie, bineînţeles, de ceva mai multe cărţi. Un alt lucru care ar putea fi negativ este cartea de şerif, care deşi are un mic suport pentru a sta în picioare, pur şi simplu nu vrea să stea. Ar fi avut un aspect mai plăcut dacă ar fi fost înlocuită de o insignă de şerif, cum este cea din Bang!. Şi ca să fie 3 ceasuri rele, ultima nemulţumire este pentru durata jocului, în 4-5 jucători (deja familiarizaţi cu jocul) lumea deja ştie ce să adune ca să facă puncte cât mai multe, aşa că jocul se termină uneori cam prea repede.

5. Cui i-aţi recomanda jocul?
Dice Town l-am jucat întâi cu persoane de vârsta mea şi a fost primit foarte bine. Apoi l-am încercat cu nişte copii de 12-13 ani şi le-a plăcut şi lor la fel de mult. Este destul de simplu ca şi mecanism pentru a fi explicat repede şi înţeles chiar şi de copii. Este de ajuns ca o persoană să fi jucat jocul măcar o dată pentru ca acesta să meargă repede şi fără probleme, deci merge la aproape orice fel de grup. Îl recomand celor care adoră jocurile de noroc şi satisfacţia de a aduna bani şi alte bogăţii pe parcurs. Este un joc potrivit pentru începutul sesiunilor de joc, pentru pauza dintre 2 jocuri serioase, pentru cei care nu am mult timp la dispoziţie sau pentru cei care vor sa înveţe (ei sau să înveţe pe cineva) un joc nou şi distractiv.

Nu îl recomand persoanelor care nu apreciză factorul noroc la jocuri, care pun preţ pe strategie şi celor care doresc să joace ceva serios, solicitant, care să ofere satisfacţii mari după o muncă asiduă. Dice Town este un joc uşurel, mai degrabă de distracţie, în timpul căruia probabil că nu te vei distra dacă scopul tău este să câştigi cu orice preţ şi nu ai simţul umorului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu