Privire de ansamblu: No Thanks! este un filler, adică un joc de jucat atunci când nu te poți decide ce să alegi, care umple timpii morți care apar la reuniuni. Și face o treabă grozavă în acest sens.Nr. jucători: 3-5
Vârste: de la 8 ani în sus
Preț: ~40 de lei
Evaluare: Un joc excelent pentru care dacă nu faceți sesiuni de 10-20 de jocuri, va fi un joc de jucat înainte, după sau între 2 jocuri complexe.
Cui o să-i placă? Tuturor - când ai simplitate, interacțiune și o combinație bine echilibrată între strategie și noroc, ce îți mai poți dori?
Am ajuns în timp la concluzia că în colecția oricărui pasionat de jocuri de societate ar trebui să existe și câteva jocuri din categoria filler, adică jocuri care să poată fi jucate oricând, la începutul unei întâlniri, spre finalul ei sau în momentele dese în care este greu de hotărât cu ce anume să se continue întâlnirea.
Un astfel de joc și probabil unul dintre cele mai bune este No Thanks!, un joc mic, ieftin și ușor de învățat. Mecanismele pe care le folosește jocul sunt licitația și acumularea de cărți (set collection). Gândit de Thorsten Gimmler, autor al unor jocuri ca Aton sau The Thief of Baghdad și care a făcut posibilă prima lui ediție din 2004, No Thanks! este un joc pentru de la 3 până la 5 jucători fiind unul dintre jocurile pe care le-aș recomanda celor care caută un joc rapid de jucat cu prietenii la iarbă verde.Componente
Așa cum v-am arătat aici, varianta care a trecut prin mâinile mele nu este niciuna din cele originale, este una făcută în casă de mânuțele astea 2 (ale Dianei, logodnica mea, desigur). Așa că nu am ce să vă spun prea multe despre calitatea componentelor originale, în afară de ceea ce îmi oferă BGG. Și ceea ce văd sunt niște cărți extrem de simple plus niște jetoane de plastic roșii. Personal, cred că varianta homemade pe care v-am prezentat-o este ceva mai spectaculoasă, nu că ar conta prea tare pentru acest joc.
 |
| Varianta „homemade” |
 |
| Varianta originală |
Desfășurarea jocului
Cum vă spuneam, jocul este foarte simplu. Foarte important înaintea unui joc este că înainte de a începe, se scot 9 cărți la nimereală din pachet. Se începe cu trasul primei cărți din pachetul amestecat. La rândul fiecărui jucător, acesta are optiunea de a lua cartea de jos sau de a pune un jeton pe acea carte. În momentul când un jucător decide să ia cartea, o nouă carte se trage din pachet. Desigur, jocul se termină atunci când nu mai există cărți nerevendicate în pachet.
Și ca să înțelegeți rațiunea celor 2 opțiuni, trebuie să înțelegeți cum se punctează. În primul rând, câștigă jucătorul cu cele mai puține puncte. Iar punctele se calculează adunând valoarea cărților trase. În al doilea rând, fiecare jeton colectat cu cărțile trase valorează -1 punct. Deci cărțile sunt nu-nu, iar jetoanele sunt da-da. În fine, există regula adițională care face jocul mai interesant că într-o succesiune de cărți consecutive se punctează doar cartea cea mai mică (adică dacă ai colectat cărțile 14, 15 și 16, vei calcula ca și cum ai luat doar cartea cu numărul 14).
Strategii
Jocul creează niște situații foarte simpatice în care va trebui să te gândești dacă iei o carte – frigându-te punctele de pe ea – ca să nu o ia un alt jucător care are nevoie de ea în succesiune. Pentru exemplificare, să zicem că jucătorul A are în față cartea cu numărul 16, iar jucătorul B are deja revendicate cărțile 15 și 17, 16 lipsindu-i pentru a face succesiunea 15-16-17 (care se punctează drept 15). La fel, jucătorul B poate blufa neluând cartea 16 mai multe ture pentru a strânge cât mai multe jetoane cu -1 de la ceilalți jucători.
Impresii
No Thanks! este diferit față de alte jocuri pe care le-am prezentat până acum. Este rapid, simplu și abstract, o categorie de jocuri de care nu m-am atins până acum.
Accesibilitatea este cu siguranță un punct forte. Este mai ușor decât învățatul de Whist sau Poker, iar jucătorii nu trebuie să ia în calcul foarte multe variabile. Nu există text, deci nu există o problemă de înțelegere. Am jucat acest joc cu oponenți de la 20 la 50 și ceva de ani și cu toții l-au considerat agreabil.
Interacțiunea dintre jucătorii este aspectul la care No Thanks! ia cea mai mare notă de la mine. Deși nu ai zice că un joc abstract cu cărți cu numere și jetoane goale poate crea interacțiune între jucători, ei bine în acesta există. Jucătorii vor fi mereu cu ochii pe cărțile celorlalți și își vor folosi capacitățile empatice și bluful ca să scoată cel mai mare beneficiu.
La capitolul rejucabilitate, No Thanks! stă destul de sus. Îl ajută și faptul că este un joc scurt, deci e mai greu să te plictisești repede de el. Depinde foarte mult de grupul în care este jucat și de reacția inițială la mecanismele lui, dar cred că există șanse bunicele ca No Thanks! să devină fillerul preferat în multe grupuri.
Pentru cine este potrivit
Tocmai asta este partea dificilă pentru că nu aș exclude pe nimeni. Bine, poate există o categorie de oameni care nu prea mai are toleranță la jocurile abstracte după atâtea castele, colonii și rețele de transport, dar cred că toată lumea s-a distrat cu Whist sau măcar cu Macao, așa că aș răspunde că da, No Thanks! este un filler foarte potrivit pentru oricine. Simplitatea și interacțiunea dintre jucători îl recomandă mai ales pentru atras începătorii.
Variante de joc
O primă variantă ar fi înlocuirea jetoanelor cu monede sau orice altceva care să fie într-o cantitate suficientă pentru a anula posibilitatea ca jucătorii să fie nevoiți să ia o carte atunci când nu mai au jetoane. Există mai multă strategie în această variantă pentru că jucătorii nu se vor mai strădui să păstreze jetoanele.
O altă variantă, cea „tactică”, cum este supranumită, presupune ca jucătorii să scoată din pachet cărțile 10, 20 și 30 și alte 6 cărți la nimereală. Această variantă crește probabilitatea să existe succesiuni în prima parte a pachetului, față de în cadrul cărților de peste 30.
Concluzii
No Thanks! este un joc foarte simpatic de jucat la repezeală. Este suficient de strategic ca să nu vă plictisească, favorizează interacțiunea dintre jucători și, mai ales, este așa de mic și ușor de învățat că poate deveni foarte ușor jocul ăla pe care îl cărați la voi „pentru orice eventualitate”.
Puncte tari
Puncte tari
- Mic și ușor de învățat
- Destulă interacțiune
- Îmbinare bună între noroc și strategie
- Momentele în care îți forțezi norocul
Puncte slabe
- Abstract
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu