Acest review este scris de Diana Bucur și a apărut pentru prima dată în cadrul concursului organizat de Boardgames-Blog și Taraba de Jocuri, aceasta fiind o versiune updatată.
…deci precedentul există. Pentru ca, peste vreo 15 ani, aveam să descopăr un joc care să reconstituie atmosfera acelor clipe în mintea mea și să-mi intre pe sub piele imediat: Mr. Jack, spintecătorul cel vestit, sub forma unei piese colorate de plastic.
Hei, hei, dar nu vorbesc aici despre aventurile lui în prăfuita Londră, atât de mică și de neîncăpătoare pentru crimele sale! Jack cel care m-a cucerit pe mine este new-yorkez si muuult mai fancy!
Să trecem la poveste: În New Yorkul iernii lui 1889, într-o seară geroasă și pustie, sosește Jack (primul jucător). Mare pericol pentru locuitorii metropolei! Pentru că Jack… ei bine, nu e chiar așa ușor de identificat. Într-un joc poate să fie Edward Smith, căpitanul Titanicului, altădată poate fi Lewis Howard Latimer, inginer electrician la Edison Company. Sunt în total 8 personaje diferite, fiecare cu puteri care de care mai ciudate. Unul poate să construiască guri de metrou, altul poate să blocheze drumuri, alta (vorbim de o lady aici, da?) poate construi parcuri.
Pe urmele lui Jack se află însă un detectiv (al doilea jucător), care are doar 8 ore la dispoziție să-l prindă pe criminal. El pleacă de la premisa că toți cei 8 indivizi ascund ceva murdar în spate și știe clar că Jack se ascunde printre ei. Tocmai de aceea interacționează îndeaproape cu ei, îi smucește pe lângă vreun felinar sau îi pune să stea separat, doar, doar s-o da vreunul de gol. Să nu-l neglijăm pe spionul acestuia, un vagabond care-și pierde zilele în larg, pe lângă Statuia Libertății, și care îi mai dă câte un indiciu referitor la cine e nevinovat.
Pe parcursul celor 8 ore Jack poate fugi oricând din oraș, fie cu vaporul, fie printr-un gang ascuns. Tocmai de aceea, detectivul trebuie să fie atent când Jack este vizibil și când este invizibil, să mute cu ajutorul personajelor vapoarele din calea celui pe care îl suspecteaza și să încerce să disipeze cât mai mult grupurile, pentru a-l prinde mai ușor pe criminal. Jack poate fi foarte agil! Poate trece prin cladiri, fără să obosească și să trebuiască să se odihnească după 3 pași (când e în pielea lui Cloud Rider), sau poate să-și construiască gură de metrou spre ieșirea din oraș (atunci când e Alfred Ely Beach). Pe de altă parte, Jack poate să iasă victorios din aceasta cursă amestecându-se bine de tot printre ceilalți, astfel încât detectivul să fie chiar lângă el și să nu-l bănuiască în veci!
„În Londra”, declara Jack la un moment dat în The New York Times, „era un pic mai greu pentru mine să scap de 6 detectivi și toți polițiștii ăștia nesuferiți, pentru că orașul e mai mic, gașca mea era de treaba, dar nu prea influentă și nici prea puternică. Aici în schimb, s-au mai echilibrat un pic forțele. Mi-am găsit un grup interesant în care să mă infiltrez, cu puteri mai mari. Chiar orașul, în sine, e tocmai bun pentru ascuns și evadat. Deci, celor care mă admiră, le transmit să viziteze New Yorkul numaidecât… Londra s-a învechit!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu