Twilight Struggle - Sesiune de învățare

Nu vi s-a întâmplat niciodată să vă luați un film la un moment dat și să îl ocoliți de atâtea ori când se ivește ocazia de a-l vedea încât să aveți o lehamite pentru acel film? Nouă, da. E probabil mecanismul acela de apărare care a făcut ca oamenii să nu uite niciodată de ce nu mâncau o anumită plantă otrăvitoare. Numai că aici nu te otrăvea nimic, în afară de propriul subconștient.

Cu rușine în glas spun că ceea ce descriam mai sus ni s-a întâmplat și cu un joc. Și nu cu orice joc, ci cu numărul 1 BGG, faimosul Twilight Struggle. Cumpărat ca al doilea joc din colecție după Carcassonne, Twilight Struggle a avut neșansa să vină într-un moment în care nu eram pregătiți pentru complexitatea lui. Și de atunci l-am evitat. Colecția s-a mărit, nu ne-am îndurat să ne descotorosim de el, dar l-am tot evitat. Până în ziua fatidică de 2 mai când ne-am hotărât să îi mai dăm o șansă pe care eram siguri că o merita acestui joc.

Partenerul meu de joc a fost logodnica mea, Diana, care s-a hotărât să treacă de partea meschinilor de sovietici și să îi conducă pe calea de a câștiga Războiul Rece, eu luând, evident, frâiele Statelor Unite. Pentru cei care nu știu, Twilight Struggle este un joc pentru 2 jucători care recreează destul de fidel istoria Războiului Rece. Este un joc din categoria jocurilor de război light, bazat pe cărți (Card Driven Game).

Trebuie să încep prin a spune că deși nu este un joc ușor - deși designerii cam așa îl consideră - manualul face o treabă excelentă în a explica foarte schematizat tot ce se petrece în el. În manual, pe lângă explicațiile necesare și foarte bine realizate, există o întreagă sesiune de joc ca exemplu și scurte istorii pentru fiecare dintre cele 104 cărți de joc. Cărțile de joc sunt toate evenimente sau actori din istoria Războiului Rece (spre exemplu, România este reprezentată printr-o carte denumită „Abdicarea din România”, evident legată de abdicarea Regelui Mihai și creșterea influenței URSS-ului în țara noastră). 

Setupul a fost destul de rapid, deși plasarea multitudinii de jetoane de influență ne-a creat puțină confuzie la început. Jocul se bazează pe un sistem de influență/control în țările de pe harta lumii. Fiecare țară sau grup de țări - după cum sunt reprezentate - are 2 spații de influență, unul pentru influența URSS și unul pentru cea a SUA, și un anumit număr drept stabilitatea acelei țări. Când diferența dintre influențele celor 2 superputeri este mai mare sau egală cu stabilitatea unei anumite țări, se consideră că acea superputere deține controlul țării. Acesta este sistemul care conduce tot jocul, punctajul făcându-se pe baza controlului cât mai multor țări dintr-o anumită regiune.

Un lucru care nu mi-a plăcut la varianta noastră - jocul nostru este din cea de-a 2a ediție - este că harta lumii, împăturită în 8 bucăți, este subțire și foarte greu de ținut dreaptă. Ca să evităm ca harta să se ridice la pliuri, am folosit prima soluție la îndemână - 3 oje ale Sovieticei noastre. 

Modalitatea prin care am balansat harta

Jocul a început destul de furtunos. Ne-am bătut în primele 3 ture aproape exclusiv pe spațiul european. Am uitat să vă zic că pachetul de cărți este împărțit în 3 epoci - Early War, Mid War și Late War - iar cărțile din fiecare epocă apar doar după o anumită tură. În Early War, cărțile se focalizează cel mai mult pe Europa, așa cum au făcut-o și cele 2 superputeri în primii 15-20 de ani de Război Rece. După tura a 4a, situația nu era prea roz pentru democrațiile din Europa, Furia Roșie extinzându-se peste țări din sfera tradițională americană ca Austria, Italia, Germania de Vest sau Franța. Totuși, SUA stăteau bine la scor, devansând URSS-ul cu ceva peste 10 puncte.

După Mid War, balanța a început să se încline în favoarea americanilor. Rușii abandonaseră complet Americile și Orientul Mijlociu, focalizându-se mai mult pe Europa și Africa. Însă, în urma unor neatenții ale Sovieticei noastre, avantajul în Europa a început să scadă ușor-ușor, deși lupta pe Franța și Italia a fost în general foarte strânsă.

Spre sfârșitul jocului, trendul a început să se stabilizeze. Americanii au mers ușurel spre victorie, deși au contat destul de puțin pe Europa pentru asta. Mai mult, spațiul cosmic le-a aparținut aproape exclusiv sovieticilor, NASA făcându-se de râs pentru că nu a reușit nici măcar să-și trimită un om în spațiu. Problema nucleară a fost tranșată foarte prudent de cele 2 superputeri, în nicio tură nescăzând valoarea DEFCON sub 3 din 5. La 1, jocul s-ar fi terminat, iar lumea ar fi intrat în război nuclear.

Furia sovietică avansând spre Europa Centrală

Trebuie să recunosc că jocul ăsta este fascinant. Mi se pare fascinant cum au reușit designerii să transpună în aspecte din joc toate tensiunile din timpul Războiului Rece - amenințarea războiului nuclear, operațiunile militare făcute pentru a-și demonstra puterea, țările aflate tradițional în sfera de influență a unei anumite țări și mai ales foarte frumos implementatele cărți cu evenimente din joc. 

Din păcate, Twilight Struggle nu va ajunge prea des pe masa noastră de joc (în cazul ăsta, covorul nostru de joc) întrucât primul joc a durat cam 3 ore, timp pe care nu reușim să-l alocăm prea des unui singur joc. Un lucru este cert, acest joc își merită locul în colecția noastră și nu va dispărea de acolo prea curând!