Ne întoarcem puțin la mecanismele de joc pentru a vă prezenta un mecanism specific jocurilor cu o tablă centrală pe care se focalizează toți jucătorii. E destul de simplu de înțeles cum funcționează mecanismul de control al zonelor de joc. La nivel simplist, jucătorii se bat pe mai multe provincii sau zone de pe harta de joc, câștigând bonusuri în funcție de numărul zonelor pe care le dețin.
Cel mai simplu și cel mai familiar exemplu pentru jucătorii de board games este jocul Risk, în care jucătorii, comandanți de oști într-un război mondial, se luptă pentru a cuceri cât mai multe provincii. Numărul de provincii le conferă jucătorilor întăriri la sfârșitul turei sub formă de noi trupe. De altfel, se poate adăuga că foarte multe jocuri de război folosesc acest mecanism eminamente militar.
Cele mai apreciate jocuri care folosesc acest mecanism sunt:
- Twilight Struggle, care recreează Războiul Rece, cele două superputeri luptându-se pentru controlul țărilor reprezentative care au influențat în vreun fel acea perioadă. Interesant este că conceptele de influență și control sunt centrale pentru jocul care ocupă locul 1 în topul BGG.
- El Grande, un clasic care transpune jucătorul în Spania medievală. Folosește acest mecanism în controlul unei zone de pe hartă în care jucătorii trebuie să amplaseze caballeros.
- Hannibal: Rome vs. Carthage este unul dintre cele mai apreciate jocuri de război, influențând o serie foarte lungă de jocuri din această categorie, printre care și sus-numitul Twilight Struggle. Nu cred că trebuie să mai menționez că folosește mecanismul pentru controlul politic al zonelor de război.
- Small World este un alt joc foarte popular în zilele noastre în care jucătorii se luptă pe o hartă prea mică pentru numărul de rase care doresc să locuiască pe ea. Jucătorul trebuie să ia administreze de la început o rasă, să cucerească și să apere zone și apoi să decidă, într-un final, dacă vrea să renunțe la acea rasă pentru una nouă și puternică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu