Cum am făcut agricultură într-un apartament de bloc

Acum câteva zile, într-o frumoasă seară de sfârșit de iulie ni s-a făcut poftă de un joc care nu mai poposise de mult pe masa (sau, în cazul de față covorul) de joc. Nu că n-ar fi meritat, că de, e în top 3 pentru mine și Diana, ci pentru că ne-am luat cu altele, am descoperit jocuri noi, am colectat impresii pe care să le împărtășim cu voi. Adevărul e că nu se mai putea! Dacă săptămâna trecută v-am arătat că ne pricepem la Puerto Rico, pe care l-am încins în Ceainăria Tabiet, săptămâna asta vă arătăm cum știm noi să ne gospodărim fermele în Agricola.

Joc în curs cu animăluţe Fimo şi unghii roşii la picioare

Acum ca să fie totul clar, am jucat un joc complet, cu toate cărțile, pentru 3 jucători, cel de-al treilea jucător fiind, ca de obicei, Cristina. Și frumos a mai fost! Ca să punem în temă pe toată lumea, Agricola este un joc bazat pe mecanismul de plasarea a lucrătorilor în care jucătorii primesc la început un teren pe care se află doar o casă de 2 camere cu 2 ţărani în ele, gospodărie pe care vor trebui să o dezvolte treptat până în ultima rundă a jocului. Agricola este un joc care trebuie abordat exhaustiv, în sensul că jucătorii trebuie să treacă prin tot ce oferă jocul, altfel fiind penalizaţi la final. Adică dacă nu ai la final nicio oaie, o să pierzi un punct, dacă nu ai niciun teren arat, la fel etc.

De la primele ture bătaia mare a fost pe lemn. E clar că lemnul este, de departe, cea mai importantă resursă, cel puţin la început, când trebuie să faci cu el garduri, extensii de case, grajduri sau să îţi cumperi diverse cărţi. Diana şi Cristina şi-au luat de la început partea leului în privinţa lemnului, eu rămânând multe ture fără. M-am concentrat pe altele, cum ar fi aratul terenurilor, fiind într-adevăr un an bun pentru producţia de grâu. Fetele s-au ocupat repejor să îşi facă ţarcuri, Diana mai ales umplându-şi jumătate din spaţiile din fermă după 2-3 ture.

Oiţe haioase în ţarcul Cristinei

Cum oile au apărut repede, s-a trecut la bătaia pe ele. Eu am asistat pasiv, căutând alte metode de a-mi hrăni familia. Ai mei ţărani au fost mai comozi şi i-am trimis de multe ori la pescuit. I-am răsplătit însă mărindu-le casa cu o cameră şi n-a trecut mult până m-au răsplătit şi el cu încă un membru foarte simpatic în formă de disc plat albastru. Cristina a părut cu un picior în urmă mai mereu. Asta pentru că Agricola este un joc în care, dacă nu ştii cam tot ce ai de făcut, te pierzi în mulţimea de opţiuni. Ceea ce i s-a întâmplat şi ei. Pe măsură ce făceam noi ceva, îşi amintea şi ea de acea opţiune, ferma ei ajungând să arate în final ca o replică (niţel cam palidă) a ceea ce făcuse Diana.

Chiar dacă eram un pic în avantaj cu 3 lucrători, a durat ceva până m-am stabilzat. Într-adevăr, jocul e dificil fără animale. Cu un ţarc cu cel puţin 4 oi ai cam rezolvat problema mâncării la recoltă. Fără, te bazezi pe pescuit, cărţi sau Day Laborer (care îţi dă instant 2 porţii). Eu am pescuit de am secat lacul şi, din turele superioare, m-am bazat pe făcut pâine şi gătit legume. Le-am oferit tot confortul ţăranilor mei renovându-le casa şi construindu-le a patra cameră. Ai fi zis că muncesc de se spetesc! Nici vorbă, ferma mea era cam amărâtă, familie de intelectuali, nu oameni ai câmpului. De partea cealaltă, la Diana, lucrurile mergeau excelent. Oi, porci, vaci, grâu, toate se simţeau excelent pe proprietatea ei. Iar Cristina s-a ataşat aşa tare de animalele ei că mereu ţinea una în casă.

Cum arată o fermă câştigătoare (a se observa animăluţele Dianei)

Per total, e clar. Diana face exact ce vrea nenea Uwe! Niciun spaţiu gol pe proprietate, toate  animalele în curte, grâu, legume, tot tacâmul. Cristina s-a dezmeticit târziu şi n-a contat în jocul ăsta. Iar eu am mers pe burtă şi m-am bazat pe maximizarea opţiunilor de pe cărţi şi pe oferirea de confort ţăranilor mei. Le-am dat bonusuri şi puncte pe cărţi să mă ţină minte pentru bunătate. În final, 39-32-23, vă daţi voi seama pentru cine şi cum...