Inaugurăm astăzi încă o nouă rubrică pe blogul nostru, una în care vom încerca să vă prezentăm cele mai interesante aspecte din viețile minților din spatele jocurilor de care cu toții ne bucurăm, cele ale designerilor de jocuri.
Pentru clarificare, designerii de jocuri sunt acei oameni care, singuri sau cu colegi de ai lor, lucrează pentru a crea tot ceea ce înseamnă mecanismele jocului și integrarea lor într-o temă. Ei iau, de obicei, decizii despre cât de lung, de simplu sau de interactiv este jocul. Pentru mulți sună ca o slujbă ideală, însă este evident că munca de design de jocuri este extrem de dificilă, având în vedere câte jocuri apar pe piață lunar, fiecare designer luptându-se pentru ca creația lui să fie cea originală care va atrage privirile tuturor.
Munca unui board game designer, așa cum declară Reiner Knizia într-un interviu, este în mare parte un proces artistic, de creație, nu este vorba despre matematică pură. Asta pentru că este greu de anticipat ce anume decizii de design îi vor face pe jucători să se simtă bine jucând acel joc motiv pentru care sunt designeri care au atât jocuri foarte apreciate cât și jocuri primite destul de prost. În afară de creația designerului, o parte importantă a designului de jocuri este reprezentată de testare, pentru că este singurul joc de „a simți” jocul.
Mulți dintre designerii de jocuri au creat suficiente jocuri pentru a-și defini un stil sau afinitatea pentru o anumită tematică. De exemplu, Uwe Rosenberg este cunoscut pentru dragostea lui pentru mecanismul de plasare a jucătorilor, Reiner Knizia pentru jocurile lui cu puține reguli, dar cu profunzime strategică sau Martin Wallace pentru jocurile cu trenuri.
Iată câțiva dintre cei mai prolifici designeri de jocuri și jocurile lor cele mai apreciate:
- Reiner Knizia: Tigris & Euphrates, Ra, Samurai.
- Martin Wallace: Brass, Steam, London.
- Vlaada Chvátil: Through the Ages: A Story of Civilization, Dungeon Lords, Space Alert.
- Klaus Teuber: toată seria The Settlers of Catan.
As adauga la Wallace ca este printre putinii designeri de jocuri de tip euro care in majoritatea cazurilor isi construieste designurile pornind de la tematica si nu de la mecanici. Mai intai se documenteaza bine citind cat mai multe carti despre perioada de care e interesat (majoritatea jocurilor sale sunt de inspiratie istorica) si abia apoi incearca sa implementeze mecanici pentru a reda pe cat posibil feelingul epocii/tematicii. Ce e fascinant (pentru mine cel putin) e ca de cele mai multe ori reuseste sa redea respectivul feeling fara sa se piarda in detalii (cum se intampla de exemplu cu ameritrashurile - da nu sunt un fan al acestui gen :D). In fine, cred ca as mai putea scrie cateva pagini bune pe tema Martin Wallace, pacat ca sunt lenes :D
RăspundețiȘtergereDa, pacat! Mi-ar fi placut sa vad ce parere ai despre Martin Wallace mai pe larg. Eu n-am apucat sa pun mana pe niciun joc de-al lui. Poate ne vedem odata si incercam un Brass?
RăspundețiȘtergere