Atunci când mă uit în biblioteca de jocuri și văd cum am reușit să investesc în acest hobby în ultimii 2 ani mai mult decât am investit în orice alt hobby în viața mea ajung mă întreb „încotro”? Îmi face plăcere în continuare să mă joc, nu mă înțelegeți greșit, deși gusturile și modul de abordare al jocurilor s-au transformat constant.
 |
| Bebeluș sub pericolul boardgamizării |
Dar mi-e foarte clar că pentru mine, ca și pentru mulți alții dintre voi, cumpăratul de jocuri nu este pentru că nu mai avem ce juca. Nu, aș putea să joc jocurile pe care le am de încă multe zeci sau chiar sute de ori și nu cred că m-aș plictisi. Doar am jucat Monopoly de zeci de ori în copilărie și tot l-aș mai fi vrut, d-apoi Agricola sau alte cele acum. Dar totuși cumpărăm...
E evident că un aspect important al pasiunii noastre comune este cumpăratul în sine, cu tot ce implică el. Suntem parte dintr-o societate de consum în care cumpăratul este pentru unii terapie. Așa că și pentru noi, desfăcutul de jocuri este probabil 50% din plăcere în multe cazuri. Chiar pe mine m-am surprins cum am așteptat cu nerăbdare să îmi vină un joc comandat, l-am desfăcut cu răsuflarea tăiată, l-am admirat și l-am pus în cutie. Și acolo e și acum pentru că nu am avut timp să citesc regulamentul și să fac ceea pentru ce îl cumpărasem: să îl joc! Și aș vrea să cumpăr atâtea jocuri noi! Probabil că, dacă aș avea bani pentru ele, mi-aș comanda colete de zeci e jocuri o dată cum am văzut că fac unii pasionați.
O soluție pentru dependența de cumpărat am găsit-o în schimburi. Am făcut câteva schimburi satisfăcătoare în ăștia 2 ani, pentru că toată lumea are jocuri pe care nu le mai vrea, fiind o soluție ieftină de a face rost de jocuri noi. Deși nu se compară niciodată un joc deja desfăcut și jucat cu senzația unuia nou, în țiplă. Și mă întorc la fetișul pentru despachetarea inițială a jocurilor.
Așa că acum am o normă de jocuri noi cumpărate cu mențiunea că nu îmi mai îngăduiesc să am mai mult de 3 jocuri neîncercate în același timp în colecție. Altfel, simt că jocurile sunt cele care mă joacă pe mine și nu invers.
Voi cum vă abordați propriile dorințe de a face cumpărături?
E greu sa renunti. Odata ce ajungi sa dai o noua comanda, cat timp din cele anterioare nu ai jucat toate jocurile .... de acolo incepe spirala accelerata a cumparaturilor.
RăspundețiȘtergereDar, ca si tine, si eu am trecut la schimburi in ultima vreme. Chiar daca, din pacate pentru colectionarul din mine, multa lume nu are aceleasi standarde cand vine vorba de a descrie starea jocurilor, am invatat sa fiu mai ingaduitor si sa recunosc ca jocurile nu sunt jocuri, daca doar la tin in ludoteca.
Din acest motiv, incerc din rasputeri sa ajung cu colectia sub 100 jocuri. Si acelea sa fie cele pe care le-as juca la orice ora, cu placere.
Dar tentatia cumparaturilor ....
Sunt perfect de acord cu Chuckila, cel mai bine ar fi in colectie sa existe jocuri care le joci mereu cu placere; mai intervine problema cu cine le joci pe unele...
RăspundețiȘtergereDar "thrill"-ul cand cumperi jocuri si mai ales cand le deschizi este prea mare si nu cred ca se va opri prea curand!
cazemată de boardgameeeesssss woooowwww :))
RăspundețiȘtergereacum ai 4 jocuri nejucate, ai de recuperat :)
Nici eu nu cred ca pasionatii se vor opri vreodata din cumparat. Adica s-or opri unii, dar sigur apar altii care se molipsesc si tot asa. Mai ales ca parca de la an la an, editurile ne atrag cu cutii tot mai lucioase, desene tot mai frumoase, si designuri tot mai spectaculoase.
RăspundețiȘtergereSo stay tuned, board gameurilor or sa dispara cam odata cu gandacii de Colorado :D