Se afișează postările cu eticheta gloom. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gloom. Afișați toate postările

marți, 17 mai 2011

Top 5 cele mai haioase reguli pentru stabilirea primului jucător

Una dintre problemele pe care jocurile de societate le au, având în vedere că sunt jocuri pe ture, este cea a stabilirii primului jucător. Toată lumea vrea să fie primul în majoritatea jocurilor, existând și unele în care este avantajos să te afli mai la urmă.
Cele mai des întâlnite reguli pentru stabilirea primului jucător sunt de tipul „cel mai tânăr jucător” sau diverse stabiliri pe bază de zar sau tras de cărți. Există însă și jocuri ai căror designeri au fost inventivi și au stabilit niște reguli tematic interesante pentru jocurile lor. Aici sunt 5 dintre cele mai interesante:

1. În Ticket to Ride, jucătorul care este cel mai experimentat călător este cel care începe. Jocul nu cere jucătorilor să prezinte dovezi ca fotografii din călătoriile lor sau bilete de tren. Poate fi, într-adevăr un bun mod de a pune oamenii pe povestit înainte de joc. Numai să nu se întâmple să uite să joace...

miercuri, 6 aprilie 2011

Jocurile fără profesor - Mecanismele de joc - Storytelling

Dacă săptămâna trecută v-am prezentat un mecanism foarte utilizat în jocurile reci, europene, de data asta o să schimb foaia și o să vă prezint un mecanism mai apropiat de jocurile americane, cel de storytelling (povestirea).

marți, 5 aprilie 2011

Prezentare Gloom

Acest review a apărut pentru prima dată în cadrul concursului organizat de Boardgames-Blog şi Taraba de Jocuri, aceasta fiind o versiune puţin adusă la zi. Este primul şi cel mai probabil ultimul review artsy, în stilul "Era vară...", atât de drag în clasa a 4a, pe care l-am scris.


Familiile Castle Slogar, Hemlock Hall, Dark’s Den of Deformity si Blackwater Watch erau parcă dintotdeauna subiectul de bârfă al întregului oraş. Rivalitatea feroce dintre cele patru, dar mai ales modul în care și-o puneau în practică, fascinau bătrâni şi tineri, femei şi bărbați deopotrivă, oameni care, de altfel, nu aveau altceva de discutat în micul oraș englez de secol 18. Războaiele între cele cinci erau deschise, în orice moment existând posibilitatea ca 2, 3 sau chiar toate 4 familiile să participe la împingerea celorlalți către fericire. Am spus fericire? Da, exprimarea nu mi-a jucat feste.