Mințile din spatele jocurilor - Martin Wallace

Martin Wallace despre care este greu să oferi o descriere clară referitoare la calitățile lui. Este unul dintre acei designeri pe care unii îl admiră din tot sufletul pentru modul riguros în care își construiește jocurile, dar pe care alții îl consideră prea fixist, cu temele și mecanismele lui recurente. Oricum ar fi, Wallace este unul dintre designerii care și-au pus cel mai mult amprenta asupra jocurilor de societate moderne de strategie.

Martin Wallace este originar din Manchester, UK, unde a fondat editura Treefrog Games (redenumită în 2010 din Warfrog Games). De la primele lui creații, Martin Wallace s-a remarcat ca un designer care acordă o mare importanță tematicii jocurilor lui. Fără să creeze ameritrash-uri sau eurogame-uri în adevăratul sens al cuvântului, Wallace este unul dintre acei designeri care gândesc jocul pornind de la temă (și nu invers așa cum face Reiner Knizia, spre exemplu). Jocurile lui Wallace se remarcă, deci, prin mecanisme solide și complexe îmbibate de o temă interesantă care nu apare doar ca un autocolant pe un sistem abstract de joc.

Mințile din spatele jocurilor

Inaugurăm astăzi încă o nouă rubrică pe blogul nostru, una în care vom încerca să vă prezentăm cele mai interesante aspecte din viețile minților din spatele jocurilor de care cu toții ne bucurăm, cele ale designerilor de jocuri.

Pentru clarificare, designerii de jocuri sunt acei oameni care, singuri sau cu colegi de ai lor, lucrează pentru a crea tot ceea ce înseamnă mecanismele jocului și integrarea lor într-o temă. Ei iau, de obicei, decizii despre cât de lung, de simplu sau de interactiv este jocul. Pentru mulți sună ca o slujbă ideală, însă este evident că munca de design de jocuri este extrem de dificilă, având în vedere câte jocuri apar pe piață lunar, fiecare designer luptându-se pentru ca creația lui să fie cea originală care va atrage privirile tuturor.

Jocurile fără profesor - Mecanismele de joc - Tile Placement

Lecția de astăzi despre mecanismele de joc se referă la un mecanism drag mie - și multor alți jucători de board games - denumit tile placement (plasarea de plăcuțe).

Tigris & Euphrates

Jocurile care folosesc acest mecanism oferă jucătorului opțiunea de a alege sau trage la nimereală o plăcuță care conține anumite elemente și a îmbina acele elemente cu cele de pe alte plăcuțe existente pe masă. Pentru a face lucrurile mai clare, gândiți-vă la acest mecanism ca la modul în care se rezolvă un puzzle - ai o piesă pe care vrei să o lipești la altele deja existente pe masă. Diferența principală față de rezolvarea unui puzzle este aceea că, de obicei, plăcuța pe care o așezi poate fi așezată în mai multe sensuri și în mai multe locuri.

Board Game Buzz 3 Aprilie

• Ca fan mai degrabă proaspăt al lui Terry Pratchett, pot să spun că aştept cu interes jocurile inspirate din universul lui care vor fi lansate anul acesta. Primul anunţat este Ankh-Morpork, un joc în care oponenţii se bat pentru supremaţie în oraşul cu acelaşi nume, central pentru scrierile scriitorului britanic. Va fi un joc de controlul ariilor, în care fiecare jucător îşi va plasa creaturile pentru a căpăta acest control. Condiţiile de victorie sunt diferite, existând 7 cartonaşe dintre care îşi vor alege cei maxim 4 jucători, fiecare cartonaş, şi condiţiile scrise pe el, fiind secrete pentru ceilalţi. Ankh-Morpork este un joc dezvoltat de Martin Wallace, designerul unor jocuri ca Brass, Age of Steam, Steam sau London. Aici găsiţi şi un filmuleţ cu nişte băieţi veseli care îl joacă şi un preview mai detaliat, aici.
• Reiner Knizia a lansat încă un joc pentru Facebook, numitul Poseidon's Realm. Sunt şanse bunicele să auziţi despre el cât de curând chiar aici, la "Ce Jucăm?".

Ctrl+Alt+Del

• Tot vorbind despre jocuri care te atrag încă de la titlu, aici puteţi citi despre viitorul joc Ctrl+Alt+Del, un joc bazat  pe o bandă desenată cu acelaşi nume. Designerul nu dă prea multe detalii în afară de faptul că va fi un joc de dungeon-crawling în care jucătorii se vor şi ajuta, dar şi încurca între ei. Mie îmi sună a ceartă, deci cred că i-aş zice pas.