Sesiune de învățare 7 Wonders

Nu, nu am început un nou serial - „Să scriem ce facem la Tabiet” - ci pur și simplu am participat sâmbătă la prima întâlnire dintr-un nou șir organizat de cei de pe Forum în Ceainărie. Și cum am învățat și ceva nou, am zis să vă spunem și vouă cam ce impresie ne-a lăsat.

Întâlnirea a făcut ca Ceainăria să fie plină, deși unii cred că veniseră din afara forumului și au profitat de vremea urâtă de afară să vină să joace ceva. Cam așa și noi, care am venit neanunțați și nu am avut o masă a noastră, pur și simplu ne-am perindat de colo-colo în funcție de ceea ce era disponibil de jucat. O să vă zic acum despre sesiunea noastră de 7 Wonders, noua adiție a lui Mihnea la biblioteca Ceainăriei. Am jucat 7 Wonders în 6 oameni, Bogdan fiind ghidul nostru într-ale celor 7 minuni, ceilalți fiind cu toții la primul joc. După un început cam dificil - nu reușeam să ne pornim motoarele care se ocupau cu înțelegerea jocurilor, am reușit să terminăm primul nostru joc de 7 Wonders după vreo 45 de minute.

Ca să știți despre ce vorbește autorul, 7 Wonders este una dintre noile revelații din industria de jocuri de societate, un joc care a urcat în topul BGG fulminant ocupând astăzi poziția 13 și care se joacă în 3-7 jucători, bazându-se pe mecanisme ca managementul mâinii de cărți sau puteri variabile ale jucătorilor. V-ați dat probabil seama că este un joc situat undeva în Antichitate, timp în care cele 7 Minuni ale Lumii marcau măreția vremurilor. În joc într-adevăr te ocupi și de construcția unei minuni din cele 7 istorice, însă nu este nicidecum o parte importantă a jocului, fiind mai mult un pretext pentru o tematică mai interesantă. 7 Wonders este un foarte ușor joc de civilizație, în care fiecare jucător pleacă de la o anumită resursă (piatră, în cazul meu) și se dezvoltă încet-încet pe plan economic - producând noi resurse - în planul comerțului - fiecare jucător poate să ia resurse de la jucătorul din stânga și de la cel din dreapta lui contra cost - și în plan militar - comparându-se tot cu jucătorul din stânga și cel din dreapta.

Tot ce se întâmplă în 7 Wonders se face cu cărți. Există 3 pachete de cărți diferite, 3 epoci, cum sunt ele numite, în care distribuția pe tipuri de cărți e diferită. Spre exemplu, în prima epocă o să găsiți preponderent cărți de resurse, adică niște cărți care, de obicei, nu te costă nimic și le adaugi la tabloul tău pentru a produce acea resursă. În ultima epocă, pe de altă parte, cărți gratis nu mai există, dar apar cărți speciale numite ghilde care dau bonusuri foarte mari. Și un lucru care nu mi-a plăcut și care se face cu mâna de cărți este aceea că, la sfârșitul turei se pasează unuia dintre vecini. Deci managementul mâinii de cărți se cam oprește la „alege-ți cartea cea mai bună, dar ai grijă să nu îi dai vecinului una care să îi convină”.

Jocul, pe scurt, e în felul următor: uită-te la cărți, alege-o pe cea mai convenabilă raportându-te și la cei 2 vecini, joac-o și dă-ți cărțile mai departe. Cam așa e tot jocul, interacțiunea este la un nivel foarte mic, mai ales că cu ceilalți jucători în afară de vecini nu ai chiar nicio treabă - nu-mi ziceți că la pasatul mâinii vă gândiți la ce carte ajunge peste 3 runde la jucătorul X, că nu vă cred. 

Am reușit să-i bat pe colegii constructori de minuni, dar jocul nu ne-a dat pe spate nici pe mine, nici pe Diana, care cred că dacă vrem ceva scurt, alegem ceva spre no-brainer, de tipul Dixit, Identik etc. Adică prefer să joc ceva fun, dacă tot e să fie scurt, decât ceva cu puțintică strategie. Sigur, o să mai încercăm 7 Wonders când n-o să avem ce face.

Foto: tasurinchi de pe Forum.