Top 5 jocuri clasice cu origini dubioase

Am dat peste acest articol de pe Cracked.com, în care erau prezentate poveștile din spatele creării unora dintre cele mai cunoscute jocuri de societate. Se pare că nici jocurile de societate nu sunt străine de origini ciudate sau chiar cutremurătoare, mai ales dacă ne gândim la cele din perioada de început, înainte ca domeniul să fie o industrie. Haideți să vedeți cele 5 cazuri:

1. Probabil puțini știu că popularul joc The Game of Life a apărut inițial în anul 1860, fiind gândit de americanul Milton Bradley ca un soi de simulare a vieții unui om, de la școală la pensionare, trecând prin căsătorie, serviciu și poate și copii pe drum. Ceea ce poate cei mai mulți nu știu este că varianta originală a jocului avea și câteva opțiuni care nu s-au mai regăsit în versiunile moderne și care făceau jocul mai macabru: puteai pica pe căsuțe ca „rușine”, „sărăcie”, „ruinare”, „crimă”, „închisoare” și chiar „sinucidere”. Motivul din spatele acestui morbid design este faptul că însuși Milton Bradley era într-o perioadă grea a vieții lui când a creat jocul, deoarece el câștiga bani din crearea de litografii cu Abraham Lincoln, care, într-un moment al vieții sale, a hotărât să își lase barbă, făcând ca litografiile făcute de Milton să nu mai reflecte realitatea și să îl trimită pe acesta în sărăcie.

2. Clasicul Cluedo are și el o poveste dubioasă legată de originea sa. Gândit în 1943 de un britanic, Cluedo a devenit unul dintre cele mai jucate jocuri din lume, fiind un joc de deducție care le cerea jucătorilor să afle cine și sub ce auspicii a avut loc o crimă, în stilul Agatha Christie. Ceea ce nu se știe este că autorul a venit cu ideea în urma perioadei de bombardament a Londrei de către naziști. Mai mult, inițial, jocul nu a putut fi produs pe cât era cerere întrucât multe dintre materialele din care era făcut erau raționalizate din motive de război.

3. Una dintre cele mai interesante povești este cea a jocului capitalismului, Monopoly, care se pare că a apărut în urma unui furt. Nu vă gândiți la spart de bănci, cum mai vor unii când se joacă Monopoly, ci la un plagiat, acest joc fiind inspirat după un joc din 1904, denumit The Landlord's Game. Cel mai interesant este faptul că forma din 1933 a jocului, Monopoly, era fundamental diferită prin faptul că nu mai conținea o a doua parte a jocului, care să îi tragă în spate pe cei care dominau jocul. În definitiv, The Landlord's Game era gândit ca un mod de a arăta de ce practicile economice lipsite de scrupule din economia de piață americană sunt nocive. Ei bine, Monopoly ne învață exact opusul. Frumos se schimbă istoria, nu?

4. Tot un caz de plagiat a stat și la baza jocului Trivial Pursuit, unul dintre modalitățile preferate de petrecere a timpului pentru americani în anii '80. Trivial Pursuit este jocul de cultură generală care a pornit frenezia acestui tip de jocuri, care mai există și astăzi. Se pare însă că creatorii jocului nu s-au obosit să caute ei fapte și întrebări, copiind o treime dintre întrebările din jocul original dintr-o carte de trivia, numită Super Trivia, vol II, de Fred L. Worth, autor care i-a și dat în judecată. Cum a vrut să demonstreze? Prin faptul că el strecurase intenționat o greșeală în carte, prevăzător la astfel de gesturi, greșeală care se găsea și în întrebările din joc. Din păcate pentru el, justiția americană a considerată că nu poți avea copyright pe fapte, deci Worth a rămas fără nimic de la autorii jocului, deveniți între timp multimilionari.

5. Unul dintre cele mai cunoscute jocuri pentru copiii americani a fost jocul apărut în 1943, Chutes and Ladders, fiind un joc al răsplatei și consecințelor, un fel de Piticot, în care dacă făceai fapte bune, urcai pe scări, iar dacă făceai fapte rele, coborai pe tobogan. Ceea ce nu prea se știe este că jocul acesta, ca multe alte bunuri ale Indiei colonizate de britanic, a fost copiat după jocul indian Snakes and Ladders, un joc cu temă religioasă, în care puteai urca scările pentru a ajunge în final la nirvana sau, dacă cădeai în tentație, alunecai pe șerpi și o luai de la capăt, fiind reîncarnat pentru a încerca din nou o viață neprihănită. Unele dintre pătratele jocului original conțineau păcate ca vanitate, vulgaritate, minciună, lăcomie, crimă sau pasiune. Și ei s-au gândit să-l facă joc pentru copii.