Într-o decizie fulger, aseară am hotărât să trecem pe la Ceainăria Tabiet. Pentru că decizia a fost, cum ziceam, fulger, nu am venit pregătiți cu jocuri de acasă rămânând să ne înfruptăm din ceea ce pune Mihnea la dispoziție acolo. Am observat că jocurile s-au mai înmulțit (7 Wonders, yummy), însă cum configurația în care ne-am prezentat noi acolo conținea și oameni mai puțin familiari cu jocurile, plus că noi eram cam chiauni după muncă, am trecut la jocul-pe-care-îl-alege-toată-lumea-la-început, Dixit! Mihnea a fost și mai amabil și, când ne-a văzut cu el în brațe ne-a oferit Dixit 2, adică aceeași mâncare de pește cu alte cărți. Frumos, evident că a câștigat Diana, altceva nefiind de spus.
După Dixit, mai aveam vreo oră și ceva de stat și am hotărât să începem tot un joc de petrecere pe care îl văzusem mai demult la Ceainărie, Identik. Zis și făcut, am luat cutia deciși să citim regulamentul care nu avea cum să fie altfel decât scurt. Numai că era atât de scurt că nu era în cutie, însă am fost salvați de Carmen, care a fost suficient de drăguță cât să ne explice repede ce și cum.
Identik este un joc foarte ușor de învățat, care ar putea să treacă foarte ușor ca un joc pentru copii, dacă nu ar fi așa de plin de suspans. Poate suna ciudat ca un joc care se bazează foarte mult pe desenat să aibă suspans, dar da, acesta are, datorită desenatului contracronometru. Despre reguli, numai de bine: fiecare jucător, pe rând, alege unul dintre multele cartonașe din joc cu desene, îl introduce într-un plic care acoperă partea de jos a cartonașului și începe să descrie desenul de pe cartonaș, sub amenințarea scurrgerii celor 90 de secunde de nisip din clepsidră. În timpul ăsta, ceilalți jucători desenează ceea ce le descrie povestitorul. Când se scurg cele 90 de secunde, se scoate partea de jos a cartonașului din plic și se citesc 10 fraze care descriu desenul. Se ia fiecare frază și, dacă desenul conține cele descrise în frază, autorul primește puncte. Povestitorul primește și el puncte dacă indiciile lui au fost ghicite.
Ne-am amuzat teribil la acest joc deoarece desenele realizate după descriere erau mortale, mai ales în cazul celor care nu prea le au cu desenatul. Cosmin, frate-miu, spre exemplu, reușea să schițeze cam la nivelul picturilor rupestre, dar reușea să țină pasul cu descrierea și surprindea multe elemente. Eu am făcut desen mai elaborat prima dată, apoi am început să le fac tot mai neinteligibile și hidoase. Nicu reușea să prindă primele detalii, apoi cam uita de una, de alta. Și, în fine, fetele s-au bătut pentru primul loc cam la fiecare desen. A reușit însă să câștige tot Diana, care nu numai că a reușit să deseneze cel mai frumos, dar a și reușit să surprindă cele mai multe detalii.
Jocul de Identik a fost extrem de amuzant. Am râs unul de desenele altuia, ne-am distrat pe seama detaliilor pe care jocul le cerea (să fi desenat un număr impar de stele, la unul dintre desene), ne-am speriat și amuzat de trecerea timpului și, mai ales, ne-am distrat descriind desenele din joc. Pentru mine, descrierea a fost cea mai interesantă provocare, pentru că trebuia să îți organizezi cât mai bine detaliile oferite pentru ca ceilalți să aibă timp să deseneze tot. Per total, mi s-a părut un joc foarte bun pentru a descreți frunțile încrețite de diverse jocuri de gândire.
PS Din păcate, am fost fără poze, total neinspirați la acest capitol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu