Glen More - Sesiuni de învățare

Probabil cei care știu că Glen More este un joc care nu se mai găsește pe piață de câteva luni or să facă ochii mari la acest titlu. Ei bine, da, avem Glen More! Ambițioasa mea logodnică a făcut pe dracu-n patru, cum se zice și a făcut rost de acest joc pentru ziua mea de acum câteva săptămâni. Nu a amenințat pe nimeni de la Rio Grande Games cu asasinatul, cel puțin așa susține, ci a găsit un board gamer pasionat și suficient de empatic cu dorința ei care i-a vândut jocul lui. Și bine a făcut, că pentru mine surpriza a fost pe măsură.

Cum weekendul ăsta l-am petrecut la țară, undeva în Teleorman, aproape de scutul antirachetă, am luat după noi și Glen More. Pe care l-am jucat așa cum l-aș recomanda oricui, adică în iarbă verde și la soare, unde strânsul de monede, Victory Points și butoaie cu whisky a fost o plăcere. Am jucat 3 sesiuni de 3 jucători, eu, Diana și Cristina, în urma cărora aș putea să îmi dau cu părerea despre joc așa, incipient.

Pentru cei care nu știu, Glen More este un joc de comerț și așezare de plăcuțe în genul Carcassonne așezat din punct de vedere tematic în Scoția secolului 17. Inedit la Glen More este modalitatea de stabilire a ordinii jucătorilor. Astfel că fiecare jucător își va pune câte un pion pe un traseu cu plăcuțe de joc în care singurele spații fără plăcuțe sunt cele cu pionii și cel din spatele celui din urmă jucător. Ei bine, acest jucător este cel care începe, el având opțiunea să ia orice plăcuță de pe tablă, mișcându-se oricâte pătrățele. Următorul la rând este cel care ocupă ultima poziție având și el aceleași opțiuni și tot așa. 

Începutul jocului. Jucătorul verde este primul la rând, având opțiunea să ia orice plăcuță. Urmează galben, albastru și apoi zarul

Prima sesiune a început, poate din cauza lui William Wallace, poate din cauza aburilor de whisky, un pic mai greu din cauza acestor mecanisme inedite, însă, când toată a înțeles cum funcționează jocul, am pornit direct la țintă. În jocurile de 2 și 3, cum am jucat noi, se folosește ca al 3lea, respectiv al 4lea jucător un zar care are valorile 1, 2 și 3 pentru a mai arde din plăcuțele de pe tablă, subțiind opțiunile. Prima sesiune, cum spuneam, a început după prima rundă de punctare, când toată lumea a înțeles de ce și mai ales cum jucăm acest joc. Am uitat să zic că jocul are 3 runde, în urma fiecăruia ținându-se o sesiune de punctare, o a 4a punctare făcându-se la sfârșitul jocului. După runda a 2a, Diana a început să se distanțeze clar în câștigătoare, întrucât era singura care pusese mâna pe distilerii, principalul mod de a face whisky. A punctat foarte mult la fiecare sesiune intermediară, eu axându-mă mai ales pe plăcuțele speciale, iar Cristina dumirindu-se  puțin cam târziu pentru a recupera. S-a terminat 52 la 38 la 34, deci câștigătorul a fost clar.

Următoarele 2 sesiuni nu au mai avut niciun istoric, cum se zice la fotbal, pentru că Cristina nu numai că a înțeles jocul, dar s-a hotărât să ne și bată măr. Ceea ce a și reușit, având în fiecare joc peste 20 de puncte față de cel clasat pe locul 2. Lucrurile au fost simple pentru ea, s-a axat pe plăcuțele speciale și pe diverse alte plăcuțe care dădeau Victory Points, ca Taverna sau Podul, noi nereușind să facem rost de suficiente resurse pentru a pune mâna pe plăcuțe mai bune și mai scumpe.

A treia sesiune în curs de desfășurare

Concluzia: un joc într-adevăr pe placul nostru! Nu prea lung - fiecare sesiune a durat cam 60-75 de minute, intens - te ține în priză mai ales datorită modului de punctare, interacțiune relativ ridicată pentru un eurogame, aparent multe strategii de abordare a jocului. Mai ales că am avut după fiecare joc senzația că ar mai fi mers încă unul. Eu, cel puțin, d-abia aștept să îl încerc în mai mulți oameni, mai ales că bătaia pe plăcuțe va fi acolo mult mai acerbă.