Am constatat că jocul este făcut pentru 4 şi 5 jucători, variantele pentru 2 şi 3 diferind puţin faţă de jocul standard. Nu am suferit deloc de pe urma acestei descoperiri, întrucât jocul nu diferă prea mult, ideea de bază fiind că celelalte personaje până la 4, androizii, sunt controlaţi de oamenii de la masă. Zis şi făcut, fiecare ne-am luat în primire fiecare câte un android pe care i-am denumit Fănică - al meu - şi Mijet - al ei pentru a ne familiariza cu roboțeii cât mai mult.
Jocul oferă 4 nivele de dificultate. Am reuşit să trecem prin primele 2 în 4 sesiuni, 3 la primul nivel (First Test Run) şi ultima la cel de-al doilea (Simulation).
Primul joc a mers strună! Strună în sensul de total haotic, desigur. După ce am plictisit-o pe Diana căutând reguli pe care le uitasem, am pornit într-un final cu un setup demonstrat în cele 2 poze ataşate*. Am sărit în manual peste partea în care ne zicea că putem juca cu cărţile pe faţă la acest nivel de dificultate şi am făcut toate acţiunile într-o totală lipsă de coordonare şi în mare parte de raţiune. Măcar Fănică şi Mijet aveau o scuză.
Cel de-al doilea joc am început prin a-l înţelege. Vă zic şi vouă ce: jucătorii sunt nişte astronauţi voluntari care sunt într-o misiune de cercetare a unei zone foarte fierbinţi din punct de vedere al vieţii extraterestre. Ei trebuie să stea 7 (10) minute şi să supravieţuiască atacurilor. Atât! Tot ce trebuia să facem era să ne activăm scuturile şi să îi atacăm pe băieţii verzi - că doar cea mai bună apărare este atacul, nu? Dar am aflat într-un final că asta nu e chiar totul! Am descoperit că regulile de mutare a energiei dintr-o parte în alta sunt ceea ce fac jocul foarte încurcat. S-ar putea să te trezeşti că nu mai ai energie într-un sector al navei când vrei să tragi cu laserul şi că trebuia înainte să muţi energie dintr-un sector în altul. Şi ştiţi ce e cel mai mare inconvenient? Nu există undo! Pentru că jocul are 2 faze: prima în care planifici totul - adică chiar toţi paşii - şi încă o fază în care îţi desfăşori paşii - adică te uiţi la un film pe care tu l-ai regizat, cel mai probail prost. A, am uitat să vă zic cum ne-a mers în a doua sesiune... Am pierdut.
Cea de-a treia sesiune a mers mult mai bine. Cel puţin la început... Pentru că ne-am pierdut pe final. Am tras în ei, au tras şi ei în noi, dar într-un final i-am bătut pe muchie de cuţit. Şi aşa s-a terminat primul nivel de dificultate.
Înflăcărați de această victorie aparent facilă ne-am repliat şi am zis că se poate, dom'le! Şi am trecut la nivelul 2 (Simulation). Am înţeles noile provocări - rundă mai lungă, extratereştri mai puternici, rachete cu care poţi să tragi, calculator pe care trebuie să-l depanezi (sic!) şi daune specifice la navă - şi am pornit cu mai multă atenţie. Şi ne-a mers! Am depanat calculatorul în fiecare fază a jocului - probabil ne-a marcat această regulă din cauza surselor arse pe care le-am aruncat în viaţa reală de-a lungul timpului. Am activat scuturile când trebuia, am tras în ei distrugând o meganavă extraterestră, şi am supravieţuit doar cu 7 lovituri din 18 totale posibile. Ce mai, experţi în ale supravieţuirii mai ceva ca Bear Grylls.
Ca primă impresie jocul este ca și cum ai rezolva o problemă de matematică contratimp în care orice greșeală îți strică rezultatul final. Ceea ce sună stresant, dar foarte interesant, eu unul sunt entuziasmat să văd și următoarele nivele de dificultate.
Va urma cu cel de-al doilea episod când ne vom încumeta la celelalte 2 nivele de dificultate.
*Am reușit să facem doar 2 poze și alea cam proaste pentru că am cumpărat baterii de la chinezi care erau 99% goale. Nu faceți ca mine!
Pentru cei interesaţi de acest joc, el se găseşte la promoţie în oferta Taraba de Jocuri.
un joc placut.
RăspundețiȘtergere