Masa virtuală - Lost Cities

Din ciclul „hai să mai popularizăm jocurile prin variantele lor online!” o să vă prezint astăzi tot un joc de pe Facebook, numitul Lost Cities. Acest joc este varianta pentru omniprezenta platformă socială a jocului cu același nume, creat de Reiner Knizia și lansat în anul 1999. Principala diferență dintre acesta și jocul de societate este că varianta pentru Facebook este una solo, pe când board game-ul presupunea existența unui oponent.

Lost Cities este, așadar, un joc solo în care jucătorul este un arheolog care trebuie să înceapă diverse expediții - colorate galben, albastru, alb, verde și roșu - pentru a câștiga puncte. Tema este așa de puțin importantă la acest joc că puteau să-i spună Jocul lui Reiner Knizia nr. 17, și nu era nicio diferență. Dar asta nu înseamnă că e un joc slab.


Cum se joacă? Cu cărți. Jucătorul începe cu o mână de 8 cărți. Cărțile pot fi din cele 5 culori enumerate mai sus și sunt numerotate, pentru fiecare culoare, de la 2 la 10. Pe lângă aceste cărți, există în fiecare pachet de o anumită culoare 3 cărți marcate cu *, acești jokeri având rolul de a dubla potul. În afară de cele 8 cărți care reprezintă mâna de start, în jocul de bază mai există alte 30 de cărți, după un calcul sumar devenind evident că nu toate cărțile sunt disponibile, lipsind câteva din fiecare culoare, aparent la nimereală.

Jocul are un mecanism foarte simplu: joci o carte, tragi o carte. Există o singură regulă pentru modul în care se joacă fiecare carte, aceea că ele trebuie jucate crescător, adică mai întâi cărțile cu *, apoi cărțile cu 2, cu 3 și așa mai departe, până la 10.

Scopul final al jocului este acela de a strânge cât mai multe puncte, care se calculează însumând valorile cărților. În afară de această sumă simplă dintre cărți, mai există câteva lucruri de care trebuie ținut cont. În primul rând, fiecare expediție - adică fiecare culoare - începe cu -20, în cazul în care este începută - dacă nicio carte de o anumită culoare nu este așezată pe tabla de joc, culoarea respectivă rămâne la 0. În al doilea rând, numărul cărților marcate cu * reprezintă factorul cu care se înmulțește suma cărților, adică potul. Dacă crezi că o să avansezi mult pe o anumită culoare, e o idee bună să așezi cât mai multe cărți cu *.

Cu ce diferă varianta online de cea pe tablă? Ei bine, în afară de faptul că este o variantă solo, pachetul de cărți este incomplet de fiecare dată, pentru a crea dificultate jucătorului. Mie această dificultate mi se pare artificială, fiind mult mai acceptabil în varianta de tablă dificultatea creată de faptul că pur și simplu unele cărți ajungeau la celălalt jucător.

Ce mai poți face în joc? Să colecționezi tot felul de pietre prețioase care te ajută să primești upgrade-uri care se consumă cum ar fi să poți da „undo”, să primești o mână mai ușoară sau să-ți schimbi toate cărțile din mână. Din păcate cam atât se poate face în jocul de Facebook, partea de socializare, după părerea mea cea mai importantă pentru succesul unui astfel de joc, lipsind aproape cu desăvârșire. Poți să te compari cu prietenii și să le trimiți cadouri, dar cam atât pe acest segment.

Varianta de tablă a jocului

Per total, consider că varianta Facebook a jocului Lost Cities este o soluție bună pentru atunci când aveți timp de pierdut și v-ați săturat de Solitaire, deși sunt sigur că nu are să devină prea curând la fel de popular ca Farmville sau Mafia Wars, pur și simplu pentru că este prea slabă componenta socială.