Acest review a apărut pentru prima dată în cadrul concursului organizat de Boardgames-Blog şi Taraba de Jocuri, aceasta fiind o versiune puţin adusă la zi. Este primul şi cel mai probabil ultimul review artsy, în stilul "Era vară...", atât de drag în clasa a 4a, pe care l-am scris.
Familiile Castle Slogar, Hemlock Hall, Dark’s Den of Deformity si Blackwater Watch erau parcă dintotdeauna subiectul de bârfă al întregului oraş. Rivalitatea feroce dintre cele patru, dar mai ales modul în care și-o puneau în practică, fascinau bătrâni şi tineri, femei şi bărbați deopotrivă, oameni care, de altfel, nu aveau altceva de discutat în micul oraș englez de secol 18. Războaiele între cele cinci erau deschise, în orice moment existând posibilitatea ca 2, 3 sau chiar toate 4 familiile să participe la împingerea celorlalți către fericire. Am spus fericire? Da, exprimarea nu mi-a jucat feste.
Contrastând cu liniștea orășelului, viețile celor 4 familii sunt pline de evenimente. Nimeni nu se mai mira de evenimentele care îi făceau nefericiți pe membrii celor 4 familii, oameni care le căutau, parcă, cu lumânarea. Dar toți erau încă uimiți de faptul că cei 5 membri ai oricărei familii căutau să îi facă pe rivali cât mai fericiți. Cele 4 sunt familii anapoda, cu dorințe alandala. Evenimentele care îi fac să sufere le reprezintă dorințele arzătoare, încercând, în același timp, să îi facă să se simtă mai bine pe rivali. Este un motiv de ușurare pentru familie dacă Darius Dark (membru Castle Slogar) a căzut în fântână și un motiv de îngrijorare dacă același Darius Dark este ajutat de un rival să se simtă bine în compania unor rățuște. Scopul final al vieții fiecărui membru este să aibă parte de o moarte tragică, după o viață „încununată” de evenimente cât mai supărătoare cumulate. Și cum o moarte tragică nu poate veni sub auspicii fericite, membrul care este ajutat să moară trebuie sa aiba măcar o urmă vagă de tristețe.
Armele de care dispun familiile anapoda sunt, pe de o parte, evenimente pozitive (pentru rivali) și negative (pentru ei înșiși) care le modifică starea generală și, pe de altă parte, morți tragice și alte evenimente excepționale care au efecte unice. Adevărate războaie de gherilă, înlănțuirea de evenimente la care iau parte cele 5 familii se desfășoară după 2 reguli simple: fiecare familie are dreptul să folosească 2 arme din cele descrise în fiecare tură, iar morțile nu pot fi provocate ca al doilea eveniment, pentru a nu exista posibilitatea ca un membru sa fie adus către nefericirea absolută în prima fază pentru ca apoi să fie împins în prăpastie, totul dintr-un foc, fără ca cealaltă familie să poată riposta. La sfârșitul turei, familia are dreptul să își reorganizeze strategia și să mai gândească alte evenimente revenind la limita de 5 posibilități de atac. În război totul este permis, însă vorbim de cavalerismul de secol 18. Țineți minte că orice război britanic se întrerupe la ora 5 pentru ceai.
Războaiele dintre cele 4 familii reprezintă o încântare pentru orice ochi. Nu odată li s-a întâmplat membrilor celor 4 familii să li se spună că sunt „ca niște cărți deschise”, că li se pot citi suferințele pe fete, că sunt total transparente. Efectele evenimentelor negative sau pozitive lasă urme adânci în viețile fiecărui membru, cumulându-se treptat. Însă unele sunt atât de fericite sau atât de nefericite încât fac să se șteargă cu buretele efectele altor evenimente din trecut. Asta pentru că în epocă se credea că sufletul omului poate fi afectat doar în 3 puncte, efectele adunate ale acestor puncte dând gradul de (ne)fericire al omului.
Războaiele alandala nu sunt pentru orice participant. Intrigă pe oricine, cum intrigă orice lucru altfel neobişnuit, mai ales datorită imaginii interesante pe care familiile le au. Însă, lăsând la o parte dimensiunea vizuală şi factorul macabru, războaiele familiale pot deveni plictisitoare destul de repede. Interesul nu poate dura pentru aceste războaie ale nefericirii, atâta timp cât tot ce are loc este ca unui membru să i se întâmple ceva total neobişnuit şi neverosimil. Poate doar dacă încerci să urmăreşti poveştile fiecărei familii, naraţiunea să te facă să vrei mai mult. Dar şi acest element va fi lasat deoparte de oricine, aşa cum au facut într-un final şi membrii comunităţii englezeşti unde îşi făceau veacul familiile. Tinerii şi bătrânii laolaltă s-au plictisit într-un final de războaiele lor macabre şi şi-au văzut de vieţile lor normale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu