vineri, 28 octombrie 2011

Prezentare Egizia

Mecanismul de aşezare de lucrători a devenit, de la apariţia jocului Caylus şi, apoi, a Agricolei, unul dintre mecanismele preferate atât al multor jucători, cât şi al multor designeri. Sunt foarte multe jocuri bune care folosesc acest mecanism, multe dintre ele ocupând locuri fruntaşe în top 100 BGG. Şi tot multe au  fost cele cuprinse în top 15 de la Essen pe care vi l-am prezentat săptămâna trecută. Egizia, jocul pe care vi-l voi prezenta astăzi se înscrie tot în seria de jocuri construite în jurul acestui mecanism. Cu ce iese el în evidenţă față de celelalte? Rămâne să vă arăt în acest review.


Informaţii importante: Egizia este un design al grupului de italieni Acchittocca, iar versiunea din România este editată de Rio Grande Games. Se joacă în 2-4 jucători, iar un joc ţine cam 75-90 de minute. Actualmente, Egizia ocupă locul #104 în topul BGG.


Tematică
Jocul propune o abordare uşurică a Egiptului Antic, în care jucătorii se străduiesc să ridice cele mai importante edificii ale vechilor faraoni, adică Sfinxul, Obeliscul, Templul şi Piramida. Nu se intră prea mult în istoria sau religia egiptenilor, totul fiind ținut la nivelul pe care îl cunoaște și un copil mic. Și da, piramidele le construiesc egiptenii cu ajutorul sclavilor, nu se introduce niciun fel de ajutor extraterestru, cum le-ar plăcea unora...


Componente
O comparație simplă poate fi făcută începând de la componente între jocul Egizia și mult mai cunoscutul Stone Age, comparație care funcționează inclusiv la nivelul mecanismelor de joc. Totul arată foarte frumos și colorat, contrastul fiind de bază la acest joc. Jucătorilor le este ușor să distingă tot pe tabla de joc, totul este desenat frumos și haios, la același nivel cu abordarea tematică - ce mai, Egizia face totul ca să fie un joc pe placul oricui. Și cel puțin la nivel vizual reușește. Materialele folosite sunt și ele de bună calitate, jocul părând să poată suporta cu brio multe încercări. Iată însă cum arată componentele:

  • Cutia frumos colorată ce introduce jucătorii în conceptele de bază ale jocului - Sfinx, piramide și bărci pe Nil.

  • Interiorul cutiei, împărțit în 4 compartimente, suficient de spațios pentru toate.

  • Regulamentul foarte arătos, însă cu destule greșeli și foarte întortocheat scris.

  • Tabla de joc, foarte arătoasă, ajungând la standardele impuse de Stone Age.

  • Echipajele de construcție, în culoarea fiecărui jucător.

  • Bărcuțele, câte 8, în culoarea fiecărui jucător.

  • Provizia de pietre, folosite la construcții sau ca marcaje pe tabla de joc.

  • Jetoanele pentru marcarea ordinii jucătorilor.

  • Tablele individuale ale jocului, simple și totuși arătoase.

  • Cărțile Nil, marcate cu 1/2, pentru rundele 1 și 2, 3/4, pentru rundele 3 și 4 și 5, pentru runda 5.

  • Cărțile Sfinx, pentru bonusuri la sfârșitul jocului și cărțile de start cu mâncare și piatră.

  • Jetoane pentru morminte.

Desfășurarea jocului
Jocul de Egizia începe, ca multe altele, cu alegerea unei culori. Jucătorii vor primi în culoarea aleasă o plăcuță individuală de joc, cei 4 constructori, din care 3 sunt așezați la valoarea 1 și 1 (jokerul) pe valoarea 2 și toate bărcile și pietrele în culoarea lor.

Egizia se desfășoară pe 5 runde, fiecare rundă având 7 faze. Vă spuneam că jocul este centrat în jurul mecanismului de plasare de lucrători. Deși poate evident ar fi că lucrătorii sunt cei 4 constructori, nu e cazul, lucrătorii sunt cele 8 bărci care vor fi plasate în locațiile de pe Nil. Există o regulă esențială de plasare - o barcă nu poate fi așezată decât pe spațiile aflate în aval (adică înspre Delta Nilului) față de bărcile deja așezate.

Există 3 tipuri de spații pe care poate fi așezată o barcă:
  1. Cărțile Nil - în fiecare tură sunt disponibile 10 cărți dintr-un pachet special cu diferite acțiuni înscrise pe ele. Cărțile alese sunt luate efectiv de pe tablă. Efectele cărților variază de la imediat, la oricând, la permanent, afectând toate aspectele jocului.
  2. Spațiile rotunde - se referă, în general, la creșterea eficacității echipei de constructori, adică la creșterea puterii lor pe tabla individuală de joc.
  3. Spațiile de construcție - există 3 spații pe care se pot așeza bărci pentru construirea edificiilor egiptene, fiind singurele spații pe care se poate așeza mai mult de un jucător (3 bărci putând fi puse aici, dar nu mai mult de una per jucător).
După epuizarea spațiilor, fie totală, fie din cauza regulei de aur că nicio barcă nu poate fi așezată mai sus de altă barcă, se trece la celelalte runde ale jocului. Primele 2 sunt pur administrative, una însemnând reactualizarea producției de piatră (numărând valorile de pe cărțile Nil colectate), iar cealaltă însemnând hrănirea constructorilor (fiecare constructor consumă o valoare de mâncare egală cu puterea lui, suma acestor puteri comparându-se cu valorile de pe cărțile Nil cu mâncare colectate). La această fază, dacă un jucător nu are suficientă mâncare, este penalizat prin scădere de puncte.

În fine, se trece la cea de-a doua fază importantă a jocului, aceea de construcție. Cum v-am zis deja există 3 locații în care se poate utiliza echipajul de construcție:
  1. Sfinxul - oferă cărți din pachetul Sfinx, care înseamnă puncte adunate la sfârșitul jocului. Se păstrează o singură carte din cele trase, decartarea celorlalte însemnând puncte.
  2. Obeliscul și mormintele - presupune construcția începând de la bază a obeliscului sau a mormintelor cu valori diferite, în ordinea în care sunt așezate.
  3. Piramida și Templul - presupune construcția oricăruia dintre cele 2 edificii, începând de la bază spre vârf.
Mai urmează 2 runde administrative, una care presupune oferirea de bonusuri în funcție de câte bărci au fost plasate pe spațiile de construcție și una de reașezare a ordinii de joc, jucătorul cu cele mai puține puncte devenind primul jucător.

La finalul jocului, în afară de punctele de pe tablă, se adaugă puncte bonus pentru pietrele rămase în provizie,  pentru jetoanele cu morminte colectate și pentru cărțile Sfinx.


Deconstrucția mecanismelor
Egizia este un joc pur economic, ceea ce înseamnă că pentru a-l juca cu succes trebuie să dezvolți un lanț de construcție bine organizat în toate punctele:
  1. Echipajul de construcție - de a cărui putere depinde cât de mult poți să construiești într-o tură. Este foarte ușor de crescut această putere, însă odată cu ea cresc și nevoile de hrană ale constructorilor. 
  2. Hrana - necesară pentru a nu fi depunctat la faza de hrănire a constructorilor. Un lucru care trebuie luat în calcul este poziția inelului de apă din Deltă, unele dintre cărțile cu mâncare nefiind luate în calcul în funcție de această poziție.
  3. Piatra - resursa de bază a jocului, destul de ușor de obținut cu ajutorul cărților Nil.
  4. Construcția edificiilor - principalul mod de a strânge puncte. Depinde atât de puterea constructorilor, cât și de resursele de piatră disponibile. Impresia mea a fost că o alegere mai bună decât celelalte sunt cărțile Sfinx, care dau foarte multe puncte la finalul jocului. Totuși, jocul te motivează să plasezi bărci în toate cele 3 locuri prin oferirea în faza 6 a fiecărei ture de bonusuri substanțiale.

Impresii
  • Componente arătoase și un regulament greoi. Dacă aspectul componentelor este mai mult decât plăcut, calitatea scrierii regulilor este sub majoritatea jocurilor pe care le-am încercat. Deși nu este un joc cu prea multe reguli, a durat cam jumătate din primul joc ca să înțelegem totul, și asta din cauza regulamentului greoi și cu multe greșeli.
  • Un eurogame tematic. Deși v-am zis deja că tema este tratată superficial, Egizia reușește să îmbine toate mecanismele de joc într-un tot care aduce a Egiptul Antic. Majoritatea aspectelor jocului sunt piese compatibile într-un puzzle antrenant care te duce cu mintea la faraoni și piramide.
  • Schepsisul din mecanismul de plasare a lucrătorilor. Mi s-a părut foarte interesantă regula de aur a jocului ca bărcile să fie plasate doar pe spațiile următoare celor deja plasate. În afară că se înscrie tematic în așezarea opțiunilor de-a lungul Nilului, creează foarte multe situații interesante și decizii grele, în care jucătorii vor trebui să aleagă o acțiune în detrimentul alteia (care să rămână disponibilă adversarilor și la care nu te mai poți oricum întoarce).
  • Suficiente decizii strategice. Nu sunt multe, adică nu este un joc care să te țină blocat până te hotărăști. Dar sunt suficiente astfel încât să nu plictisească pe niciunul dintre jucători. Cele mai multe se învârt în jurul mecanismului de plasare de lucrători, restul fazelor fiind mult mai puțin intense.
  • Interacțiune la un nivel mediu. Din păcate, nu este un altfel de euro și în acest caz, interacțiunea dintre jucători nu este foarte ridicată, referindu-se tot la faza de plasare de lucrători. Există alte 2 aspecte în care îi poți afecta pe ceilalți, adică construcțiile și inelul de apă care decide ce cărți dau hrană.
  • Probleme de echilibru. Rămân la ideea că cea mai bună modalitate de a câștiga este prin cărțile Sfinx, scorul din timpul jocului fiind în mare parte irelevant. Desigur, cărțile Sfinx oferă puncte în funcție de celelalte aspecte ale jocului, deci te obligă să te dezvolți, însă mi s-a părut că ar fi mers valori mai mici pe ele. Stone Age, celălalt joc care folosește acest mecanism, are un echilibru mai mare între punctele din timpul jocului și cele de la final, fiind nevoie de multe cărți de același tip pentru beneficii așa mari.
  • Nu este un joc pentru 2. Nu aș putea recomanda Egizia pentru un joc în 2 jucători, pentru că toate aspectele negative (mai puțin cărțile Sfinx) devin mai evidente. Cel mai deranjant mi se pare faptul că sunt disponibile toate spațiile de plasare de lucrători, astfel că momentele în care să vă blocați adversarul vor fi mult mai rare.

Concluzie
Egizia are multe șanse să devină jocul vostru favorit, pentru că are suficiente ingrediente care să îl recomande. Problema care se ivește este ce loc acest joc are într-o colecție mai mare, care să cuprindă și alte jocuri centrate pe plasarea de lucrători (ca Agricola sau Stone Age). Ei bine, răspunsul meu la această întrebare este indecis pentru că și genul acestui joc e la fel - o să fie văzut ca prea ușor de oameni cu multe jocuri la activ și prea dificil pentru un joc de familie, problema fiind și că nu aduce suficiente noutăți față de precursori. Țineți minte însă că Egizia este un joc care vă merită întreaga atenție pentru că reprezintă o experiență tematică și antrenantă.


Jocul Egizia poate fi cumpărat la promoție din oferta magazinului vostru de board games, TARABA DE JOCURI.

Un comentariu:

  1. Este unul din jocurile mele preferate. Insa spre deosebire de ce e scris in articol imi place foarte mult varianta in 2. Am jucat un mod egal de jocuri de 2, 3 si 4 jucatori si am observat mai ales la jocul in 4 ca toti termina jocul cu un sentiment de frustrare pentru ca nici unul nu a realizat mai nimic din ceea ce si-a propus pe parcursul jocului din cauza restrictiilor create. Din cauza asta pot spune ca la un joc in 2 e preferatul meu din categoria sa, dar la 3-4 jucatori prefer Stone Age sau Agricola.

    RăspundețiȘtergere