Cum a fost la cea de-a doua întâlnire Ce Jucăm joi?

Joi (când altcândva?), am mai dat o raită în Ceainăria Tabiet pentru cea de-a doua întâlnire „Ce Jucăm joi?”, întâlnire care presupune că noi ne punem la dispoziția voastră în Ceainărie, pentru joacă, discuții sau, cine știe, ocări. 

Cum am promis ca fiecare întâlnire va avea o tematică, am ales pentru joia asta unul dintre cele mai cunoscute și îndrăgite mecanisme din lumea board games, adică worker placement (plasarea de lucrători). Acest mecanism înseamnă, pe scurt, că fiecare jucător are un număr de muncitori pe care îi așează pe diverse spații de pe hartă pentru a face diverse acțiuni. Cele mai îndrăgite jocuri care se bazează pe acest mecanism sunt Agricola, Caylus, Stone Age sau Le Havre, printre altele.

Pentru tematica întâlnirii numărul 2 am avut disponibile în biblioteca Ceainăriei Agricola, Stone Age, Kingsburg, Shipyard, la care am plusat noi cu cea mai nouă achiziție a noastră, Lords of Waterdeep, un joc din universul D&D despre care s-a tot vorbit în ultima perioadă.

Ce s-a jucat

Ca și data trecută, atmosferă a fost super relaxată, așa cum e când jocurile de societate fac legea. Evident, nu au fost pe mese doar jocuri cu plasare de lucrători, dar noi nu ne-am dat în lături de a da tonul la ele. Dar despre asta mai târziu. Ce s-a pus pe mese:

• Go, jocul ăla bătrân cu boabe albe și negre. Mihnea încă insistă să-l învățăm și noi, probabil nu are pe cine să bată măr :)

• Ingenious, interesantul și bombasticul abstract al lui Reiner Knizia despre care v-am mai zis câte ceva aici.
• Saboteur, jocul cu pitici muncitori și pitici sabotori care încinge atmosfera deseori în Ceainărie (review aici).
• Jenga, care a provocat, ca întotdeauna, mâini tremurânde și țipete de tachinare (review aici).

• Castle Panic, un cooperativ foarte haios și intens pe care l-am jucat și noi și de care v-am povestit aici.
• Activity, cum putea să lipsească?
• A Game of Thrones (2nd edition), jocul-vedetă în ultimul timp din Ceainărie. Poate să aibă și serialul ăla un aport, nu știu, zic.

• Doble, o altă sursă de stres și țipete, pe lângă Jenga.
• Și nu, nu s-a jucat Catan! :D

Ce am jucat eu

Am început direct cu, Lords of Waterdeep, în 5. A durat puțin până am înțeles cum merge tot (eram la primul joc cu toții), dar apoi jocul a curs foarte repede. Până s-a decis un învingător (după runda a 8-a), trecuseră aproape 2 ore, ceea ce, sub imperiul ezitării inerente primului joc cred că e OK și probabil că la următoarele ne vom apropia de limita de 60 de minute scrisă pe cutie.

Impresii? Un joc de worker placement care ridică acest mecanism la grad de artă. Totul se învârte în jurul tablei pe care se plasează „agenții”, alte elemente de joc fiind cărțile (de Quest și de Intrigue) și Player Mat-urile, dar astea sunt mult mai puțin utilizate decât tabla. Din punctul ăsta de vedere mi-a plăcut tare și mai ales prin noile spații de plasare (noile clădiri) pe care le puteai aduce în joc pentru a fi folosite de toată lumea. Nu a fost chiar așa light cum m-aș fi așteptat, ci pare o alegere gateway foarte bună. D-abia aștept următorul joc.

Următorul joc prin care am trecut a fost unul dintre tăticii atracției către worker placement, anume Agricola. Agricola este unul dintre jocurile noastre preferate, dar care, pentru mine, s-a cam răcit în ultimul timp. Sesiunea a fost una de test pentru ceilalți 3 de la masă, așa că ne-am chinuit să construim cum știm noi mai bine camere, țarcuri, să arăm și apoi să sădim pământul, în fine, să fim niște fermieri medievali cât mai eficienți. Jocul s-a terminat cu tipica frustrare că nu s-au întâmplat toate lucrurile pe care ni le-am fi dorit noi, principalul lucru care mă dă pe mine înapoi de la a juca acest joc.

Am încheiat sesiunea noastră intelectuală de jocuri (zic intelectuală, pentru că, lângă noi între timp se urla la un încins joc de Jenga) cu Kingdoms, un joc ușurel tot al lui Knizia. Un joc care mie chiar îmi place, mai ales pentru că merge repede, are interacțiune și ceva strategie. Dar, nene, este foarte enervant când pică piesele alea puternice la începutul jocului și devin, practic, inutile. Mai multe detalii despre joc, aici.

Cam asta a fost întâlnirea noastră numărul 2 în Ceainăria Tabiet. Noi ne-am simțit, ca de obicei, excelent, pentru că ne-am pus creierele la contribuție, am râs, am vorbit, am băut bere și am mâncat unele dintre cele mai bune sandvișuri și salate pe care le-am încercat. Ce să facem, mai venim! :)

Oameni care au luat cu asalt proaspătul stoc de Dixit Odyssey :)

Pentru o colecție completă de poze de la întâlnirea din Ceainărie, intrați aici.