Prima impresie: Scotland Yard

Cum weekendul trecut nu putea să treacă fără niște board games, am mai dat o raită în Ceainăria Tabiet, unde am jucat... ei bine, multe jocuri. Dar nu despre acele multe vroiam să vă povestesc aici, ci despre acel unul pe care vroiam să îl încerc de mult, pentru că e un joc care pare că nu a îmbătrânit nici acum, la aproape 30 de ani de la lansare. E vorba de Scotland Yard, un joc de deducție care în 1983 a câștigat prestigiosul Spiel des Jahres.

Scotland Yard e un joc de parteneriate, adică un soi de semi-cooperativ în care unul dintre jucători este Mr. X, un răufăcător foarte abil, iar ceilalți sunt o echipă de detectivi care ar trebui să îl prindă pe acesta. Scena urmăririi? Londra, toate mijloacele de transport londoneze fiind utilizate de aceștia: taxi, autobuz sau metrou.

Cum se joacă

Fiecare jucător primește un număr de jetoane de taxi, autobuz și metrou, acționând ca un soi de bilete. Harta Londrei are o rețea foarte complexă de stații, pe 3 paliere: taxi (cele mai multe), autobuz și metrou (cele mai puține). Ideea e că unele stații sunt doar de taxi, altele sunt de taxi și de autobuz, iar altele de toate 3. Toate stațiile sunt numerotate.

Jucătorii pornesc dintr-un anumit nod, la nimereală. Detectivii își plasează pionii pe hartă în respectiva locație, poziția de start a lui Mr. X rămânând ascunsă.

Din acel moment, pe rând, jucătorii vor consuma bilete pentru a se muta pe hartă. Biletele consumate depind de mijlocul de transport pe care îl folosesc pentru a se plimba. Un lucru important este că toate biletele merg la Mr. X, care face parte, aparent, dintr-un soi de cartel al transportatorilor londonezi. Mr. X va folosi un jurnal de călătorie, la fiecare tură notând stația în care a ajuns, respectivul număr fiind acoperit apoi cu un bilet (care le va da jucătorilor informații cu privire la mijlocul de tranport folosit pentru a ajunge acolo). În anumite ture (3, 8, 13, 18, 24), Mr. X își va devoala poziția, pentru ca detectivii să nu orbecăiască chiar complet.

Scopul este ca detectivii să ajungă în același nod cu Mr. X, moment în care Mr. X se anunță prins, iar jocul se termină. Dacă după ce toate cele 22 de bilete ale fiecărui jucător s-au terminat Mr. X încă zburdă liber prin capitala Regatului Unit, atunci detectivii se vor întoarce în rușine la secția de poliție.

Ce mi-a plăcut

• Simplitatea. Toată lumea de la masă a fost la prima partidă, majoritatea fiind la una dintre primele lor întâlniri cu jocurile de societate. Și cu toții am prins regulile extrem de repede, iar mintea noastră a fost concentrată doar la joc, nu la ce face cine știe ce piesă.

• Implementare tematică. Tema e interesantă, cine nu ar vrea să fugărească un tâlhar și să încerce să îi anticipeze mișcările? Faptul că jocul vine și cu o șapcă pentru Mr. X, pentru a-și ascunde privirea de ceilalți, mi se pare cu atât mai haios.

• Mr. X: Să joci cu hulitul tâlhar este foarte palpitant și amuzant. Mai ales că auzi discuțiile detectivilor și siguranța lor în decizii. Iar tu râzi în interiorul tău pentru că deciziile alea n-au nicio treabă cu poziția ta. Mwahahaha!

Ce nu mi-a plăcut

• Detectivii: E mult mai frumos să joci cu X decât cu detectivii. Mai ales dacă te trezești că ești într-o parte total opusă a hărții față de el.

• Liderul autoritar: E o problemă comună tuturor jocurilor cooperative, dar în Scotland Yard poate deveni într-adevăr enervantă. Pentru că jocul e așa simplu, iar soluțiile sunt de obicei evidente, a fost un lucru comun ca cineva să fie mai atent decât ceilalți. Iar acel cineva a devenit ușor singurul detectiv activ, care le spunea celorlalți unde să se miște.

• Componentele: Deși își îndeplinesc funcțiile excelent, componentele versiunii din 2000 sunt cam șterse și fără personalitate. Aș fi apreciat un design mai light și mai colorat, ar fi fost mult mai potrivit cu atmosfera jocului.

În concluzie, Scotland Yard pare un soi de evergreen, în genul Scrabble sau Cluedo. E un joc foarte bun pentru jucat cu familia duminica sau cu prietenii, la un ceai. De jucat, mi-ar plăcea să îl mai încerc, pentru că m-am distrat și când am jucat ca Mr. X (și am pierdut) și când am jucat ca detectiv.