Prima impresie: Infarkt

Nu v-am zis eu că jocurile de societate sunt tot mai răspândite la noi în țară? Iată că am avut surpriza ca vinerea asta să particip la o întâlnire în care au venit alții înarmați cu jocuri (și nu eu, ca de obicei). Am avut astfel ocazia să încerc un joc pe care nu pusesem mâna și despre care auzisem lucruri frumoase, adică cehul Infarkt.

De ce un nume atât de aventuros pentru un joc? Pentru că în Infarkt ceea ce trebuie să faci este să eviți moartea, adică să rămâi singurul jucător de la masă. E un joc semnat de Vladimir Brummer, unul dintre cei mai proaspeți reprezentanți ai valului ceh de jocuri de societate și a apărut la editura Czech Board Games anul trecut, la Essen. E un joc care se joacă în 2-5 jucători și ar trebui să dureze cam 45 de minute. Noi l-am jucat în limita maximă, adică în 5 și, între râsete și discuții, cred că am ajuns să îl întindem pe vreo 2 ore și ceva.

Cum se joacă
Jucătorii se pun în pielea unor oameni normali, cu bune și cu rele, cu stări de sănătate variabile în funcție de alegerile pe care le fac în viață. Sănătatea în Infarkt este abstractizată prin 6 scale de la 1 la 10 (tensiune arterială, obezitate, depresie etc.). Ideea e că orice faci în joc îți afectează, fie pozitiv, fie negativ, starea de sănătate. Atunci când un jucător ajunge la 10 pe una dintre scale (mai puțin obezitate) iese din joc pentru că omulețul lui dă colțul.

Jocul începe cu alegerea unei cărți cu eveniment. Evenimentele sunt niște modificări instante ale situației anumitor scale (unele modificându-le pozitiv, altele negativ), fiind întâmplări de zi cu zi, cum ar fi accidente, promovări la muncă, concedii etc. Primul jucător are aici avantaj pentru că alege primul din cărțile cu evenimente așezate cu fața în sus, pe cea mai puțin rea.

Infarkt este, la bază, un worker placement, adică jocul îți oferă 3 piese pe care le poți așeza pe oricare dintre locațiile din joc. Piesele, în sine, nu au rostul de a simboliza 3 persoane, cred eu, ci mai degrabă de 3 locuri în care îți permite timpul unei zile să te duci (la muncă, la sală, acasă, spre exemplu). Jucătorii își așează piesele simultan, neexistând vreo limitare a numărului de piese pe un spațiu. Singurele limitări pot apărea de pe urma unora dintre evenimente (spre exemplu, evenimentul „Concediu Plătit” nu îți permite să te mai așezi pe spațiul „Serviciu” în tura respectivă).

Cum ziceam, jocul se termină când rămâne un singur jucător la masă, după ce toți ceilalți au murit (le-a ajuns una sau mai multe dintre scale la valoarea 10).

Ce mi-a plăcut

• Tematica haioasă: Mi-e ușor să înțeleg de ce jocurile apropiate de viața reală sunt atrăgătoare pentru mulți jucători. E haios să te pui în pielea altcuiva și să îi ghidezi viața în feluri în care pe a ta ar fi cam dificil să o duci. Tematica e clar un plus la Infarkt, pentru că îți oferă posibilități haioase de dezvoltare. Și parcă nu e chiar așa de rău să pierzi, pentru că tu ai vrut să joci un ahtiat după dulciuri cu un grad mare de obezitate și tensiune arterială.

• Componentele: Totul este foarte colorat și desenat într-un stil vesel, componentele reușind și ele să te inducă în atmosfera de comedie neagră („o să mor de diabet, haha!”).

• Implementarea interacțiunii: Jocul oferă și ceva interacțiune, în sensul că jucătorii pot da petrecere în care să le oferă adversarilor din stânga și din dreapta o băutură și un tip de mâncare. Evident, e în interesul tău să le oferi junk food ca să îți crești șansele să rămâi ultimul la masă (In the end, there can be only one!).

• Mini-extensii: Deși nu am folosit niciuna în jocul nostru, Infarkt oferă 5 mini-extensii cu locații care pot fi adăugate jocului inițial pentru mai multă rejucabilitate. 

Ce nu mi-a plăcut

• Interacțiune slabă: În afară de distractiva implementare a petrecerii (și un pic de bătaie pe câteva cărți care sunt așezate cu fața în sus), jocul este un solitaire perfect. Ceea ce nu apreciez deloc la un joc de petrecere.

• Cam sec: Deși tema e haioasă și îți oferă posibilități amuzante, totul pare prea simplu și matematic: „OK, am tensiunea prea mare, deci trebuie să mă duc la sală, dar pentru asta îmi trebuie bani, deci mă duc și la serviciu și apoi acasă”. La finalul jocului am simțit că tot ce am făcut a fost să fac calcule care să mă țină la linia de plutire și să zâmbesc la evenimentele de pe cărți.

• Cam lung: Deși pe cutie scrie că durează 45 de minute, noi ne-am întins 2 ore și ceva. Nu am fost concentrați neapărat să-l jucăm repede, dar cine e când joacă un joc de petrecere?

În fine, prima mea experiență cu Infarkt a fost haioasă și interesantă până la un punct, pentru că tematic, jocul reușește să te prindă, dar apoi te scapă destul de repede din cauza mecanismelor cam plicticoase și  a interacțiunii slabe. Dacă l-aș mai juca? Probabil că nu, pentru că sunt atâtea jocuri interesante care nu mi-au trecut încă prin mână.

Sursă foto: Arhiva BGG