Jurnal de playtester - Wild Fun West (III)

Cel mai frumos lucru la a participa la procesul de producție și testare al unui joc este dinamismul. La jocuri video este mai greu să îți dai seama ce se schimbă de la o versiune la alta, pentru că conținutul jocului este (de obicei) enorm. Cu jocurile de societate e altă treabă, una mai frumoasă. Pentru că o modificare minoră poate să îți dea tot jocul peste cap, poate să facă dintr-un joc strategic unul foarte haotic. Iar mie asta mi se pare foarte incitant.

Așa că m-am bucurat când am primit o nouă versiune a celui mai nou joc al echipei din spatele NSKN Legendary Games, ceea ce se numea până deunăzi Wild Wild West, astăzi Wild Fun West, din motive de licență willsmithiană. V-am povestit deja de 2 ori (aici și aici) despre acest prototip. Versiunea de astăzi e o versiune foarte aproape de final, după spusele designerilor, deci am privit-o foarte atent, pentru că nu prea se mai poate vorbi de o critică constructivă.

Am să sintetizez aici câte ceva dintre criticile pe care le-am adus primei versiuni a jocului:

• Din punct de vedere tematic, jocul suferea din cauza aplicării subțirele a ceea ce se cunoaște despre Vestul Sălbatic. WWW era un joc cu obiective ascunse, pur economic și bazat pe mecanisme de licitație.
• Diferențele între profesii era fie prea mic (în cazul celor cu beneficii similare), fie prea mare (unele dintre ele părând absolut inutile).
• Interacțiunea dintre jucători era prea mică, totul rezumându-se la nivelul licitațiilor.
• Jocul avea prea mulți timpi morți din cauză că unele licitații erau neinteresante.

Designerii Andrei Novac și Vlad Sladariu nu au stat cu mâinile în sân după feedback-ul nostru (și probabil și al altora) și au modificat substanțial jocul. Versiunea pe care am testat-o de această dată are următoarele modificări:

• Personaje istorice, care oferă un venit fix în fiecare tură jucătorilor, nefiind însă diferențiate între jucători.
• Obiectivele sunt împărțite pe seturi (orașe), folosind diverse seturi în funcție de numărul de jucători.
• Profesiile oferă bonusuri în funcție de ce profesii sau clădiri există în joc, dar și eventuala dublare a potului așezat pe clădiri. În plus, unele profesii active pot bloca intrarea unor profesii în joc.
• Jocul se termină la completarea a 4 din 6 clădiri de pe cartea de obiective. Se oferă și varianta de a scurta jocul la 3 clădiri din 6.

Părți bune

• Au dispărut multe dintre profesiile sau clădirile fără sens pentru Vestul Sălbatic, iar relațiile dintre cărți sunt acum mai degrabă gândite din punct de vedere tematic (având sens ca judecătorul să funcționeze cot la cot cu șeriful sau mareșalul, spre exemplu). 
• Numărul de relații dintre profesii s-a mărit consistent, crescând miza licitațiilor. E interesant acum pentru că mai mulți jucători vor avea, de obicei, interes în aceeași profesie datorită multitudinii de bonusuri.
• Jocul curge mult mai fluent, nemaiexistând prea multe momente moarte. Licitațiile au mai mereu miză pentru că relațiile dintre cărți s-au înmulțit consistent.
• Interacțiunea a crescut consistent odată cu creșterea acestor legături între cărți. Jucătorii se bat mai mult pentru profesii, pentru construirea clădirilor sau pentru a-i sabota pe ceilalți în faza de construire.
• Jocul s-a scurtat semnificativ prin adăugarea celei de-a șasea clădiri pe cărțile cu obiective.

Părți rele

• Calitatea tematică a jocului s-a îmbunătățit destul de puțin. WFW este în continuare un joc economic destul de sec în care faimoase personaje din Vestul Sălbatic se luptă să construiască clădiri.
• Personajele nu aduc nimic important, în afară de un venit care putea să vină fără să mai fie scris pe o carte.
• La partea cu relațiile dintre cărți am apreciat ca foarte dificilă urmărirea tuturor condițiilor (mai ales a celor de excluziune). Când cumperi o profesie e greu să urmărești pe celelalte cărți dacă profesia nou cumpărată este blocată de alta (mai ales că textul este pe această versiune destul de mic). O soluție ar fi ca pe cărți să fie scrisă inclusiv această informație: ce cărți blochează profesia respectivă.

Concluzie

Dacă prima versiune de WFW m-a lăsat mai degrabă cu sentimente contradictorii, jocul pe care vi l-am prezentat astăzi este unul bun. Nu este un joc de petrecere după toate standardele (așa cum încearcă să inducă titlul și stilul lejer de prezentare), dar este un joc haios de jucat într-un grup mai mare de 3 oameni. Eu d-abia aștept să văd grafica finală a jocului și prezentarea pe care NSKN o vor face la Essen. Spor la jocuri!

Pentru cei interesați, regulamentul jocului se găsește aici.