După o perioadă destul de lungă în care am cumpărat jocuri la foc automat, am avut o perioadă în care am făcut o mică pauză din achiziții, atât din pragmatism - unele jocuri le-am achiziționat făcând schimb cu alți pasionați - cât și din lipsă de timp. Acum reușesc să trag linie și să mă întreb, de ce am cumpărat atâtea jocuri?
 |
| Colecția unui pasionat român (Chuckila) |
E un lucru extrem de îmbucurător faptul că apar tot mai multe jocuri în limba română. E un semn clar că piața e în creștere și că investițiile în traduceri și materiale sunt profitabile pentru tot mai multe firme. Sigur, veți putea spune că jocurile care sunt traduse la noi sunt în marea lor parte independente de limbă și că totul se rezumă la regulament și cutia jocului. Dar piața este la început și jocurile mari necesită eforturi mult mai mari. Sunt sigur că vor veni și acelea. Până atunci, ne-am delectat cu varianta în limba română a jocului german 6 Nimmt! sau 6 qui prend, tradus de echipa de la Peak Toys ca Păzea de 6!
Pe lista designerilor pe care vi i-am prezentat în această rubrică vine încă un german, unul care a făcut istorie în ultimii 30 de ani, deși nu a fost la fel de prolific ca megacunoscutul său compatriot, Reiner Knizia. Este vorba aici de Wolfgang Kramer, autorul clasicului El Grande, cel mai vechi joc din top 15 Board Game Geek, lucru care nu are cum decât să fie extrem de grăitor cu privire la abilitățile lui Kramer.
Majoritatea dintre noi știm că este deseori greu să strângi suficienți parteneri de joc atunci când ai chef de o partidă încinsă. Și așa că sunt unii dintre noi care preferă să aibă la dispoziție jocuri care se pot juca bine de unul singur, pentru aceste momente nefericite. Eu n-aș putea să spun că sunt adeptul jocurilor solitaire, pentru că prefer și am de obicei posibilitatea să joc în 2, dar e o nișă pe care unele jocuri merg.
 |
| ...o glumă... :P |
MTV Geek (se pare că în alte părți MTV-ul se ocupă și cu lucruri mai aproape de sufletul nostru) a postat un top 10 al celor mai bune jocuri din 2011, semnat de Matt Morgan. Sunt interesante alegerile lor, primele 3 fiind, în ordine crescătoare, Risk Legacy, Yomi și Confusion: Espionage and Deception. Topul poate fi găsit aici și aici.
- Kingdom Builder: Nomads (așteptat în februarie 2012), prima extensie mare pentru jocul despre care v-am vorbit ieri și despre care vă spuneam că n-are cum să nu fie tratat cam ca Dominion.
- Urbanization (mai 2012), care se ocupă de transformarea unei zone rurale într-o zonă prosperă industrială urbană, în care jucătorii se vor lupta cu rezistența la schimbare a locuitorilor.
- Thebes: The Tomb Raiders (iunie 2012), un joc de cărți inspirat din Thebes.
- Escape (iulie 2012), un joc cooperativ în care jucătorii trebuie să încerce să supraviețuiască ieșind dintr-un templu pe cale să se prăbușească.
Un review pentru acest joc nu are cum să nu înceapă cu câteva rânduri despre tăticul lui, Donald X. Vaccarino. De ce? Pentru că acest designer este mintea din spatele celei mai mari senzații din ultimii 5 ani în materie de board games (global, nu neapărat la noi în țară), și anume Dominion. Acest joc l-a făcut pe Vaccarino omul zilei și l-a umplut de bani, ceea ce, aparent, se poate întâmpla și în această industrie.
De sărbători ați primit sau ați făcut cadou „Coloniștii din Catan”, l-ați jucat și v-a plăcut.
Semne bune anul are la Lex Hobby Store. Iar aceste semne se concretizează prin câteva noutăți numai bune de încercat în zilele friguroase de ianuarie:
Dacă vineri trasam niște linii largi cu privire la jocurile abstracte, astăzi am să vă spun câte ceva despre cea mai cunoscută familie de jocuri din această categorie, anume Project GIPF.
 |
| GIPF |
Jocurile abstracte sunt cea mai veche categorie de jocuri de societate, pe vremea când oamenii nu simțeau neapărat nevoia să construiască jocuri care să simuleze viața reală, ci căutau pur și simplu să își ascută mintea prin jocuri de strategie și tactică.
Continuăm seria noastră despre jocuri pentru care aveți nevoie doar de propria minte cu o nouă variantă de Mimă. Bine, variantă este puțin spus pentru că jucatul acestui joc nu are foarte multe în comun cu ceea ce știți majoritatea despre jocul clasic de Mimă.
Cum se joacă?Zarurile sunt unul dintre cele mai importante elemente din lumea jocurilor de societate. De ce? Simplu, pentru că au împărțit pasionații în 2 tabere - cei care le urăsc (pasionații de jocuri europene) și cei care cred că nu se poate ca un joc să fie bun fără ele (amatorii de jocuri americane). Din start, vreau să știți că acest articol este despre un joc care se adresează exclusiv iubitorilor de zaruri.
Întotdeauna am fost un fan al filmelor cu zombii. Nu mă interesează prea tare că tematica e neverosimilă sau că publicul țintă e mai degrabă imatur, ci mi-a plăcut întotdeauna componenta de supraviețuire a acestor filme. Psihologia grupurilor de oameni care se luptă să trăiască în ciuda hoardelor de „nemorți” înfometați mi s-a părut mereu extrem de palpitantă. Și mi-e foarte clar că nu sunt singur, după ce au existat atâtea filme devorate (sic!) de pasionați, jocuri video și, în cazul de față jocuri de societate.
De mic am fost fascinat de modul în care se aliniază stoluri întregi de păsări pe firele de înaltă tensiune dintre stâlpi. Între timp, au apărut foarte multe atracţii care nu îţi mai lasă timp de contemplare, firele de curent au devenit inestetice şi sunt în curs de a deveni subpământene şi, mai ales, un nene, Carey Grayson, a făcut un joc care are exact tema păsărilor de pe sârme. Vă ziceam că în acest domeniu, orice abordare e posibilă, nu?
