După o perioadă destul de lungă în care am cumpărat jocuri la foc automat, am avut o perioadă în care am făcut o mică pauză din achiziții, atât din pragmatism - unele jocuri le-am achiziționat făcând schimb cu alți pasionați - cât și din lipsă de timp. Acum reușesc să trag linie și să mă întreb, de ce am cumpărat atâtea jocuri?
 |
| Colecția unui pasionat român (Chuckila) |
Cel mai evident răspuns este că le cumpărăm pentru a le juca. Dar sunt atâția dintre noi care au achiziționat jocuri pe care nu le-au încercat timp de foarte multe luni. Sigur, cititul regulamentului uneori poate să fie o corvoadă, mai ales că oamenii vor distracție rapidă și comprimată, dar asta nu are cum să fie o scuză, doar cumpărăm știind la ce ne înhămăm. Cum se explică deci cutiile de jocuri neîncercate sau, mai rău, nedesfăcute de pe multe rafturi?
Un alt răspuns este natura umană curioasă. Normal că atunci când auzi de un joc nou sau citești un review îți dorești să îl încerci cât mai grabnic. Dar cred că e mai mult de atât, cred că din multe alte motive pe care le voi enunța imediat empatizezi foarte repede cu autorul laudei despre acel joc, te pui în pielea lui și devii sigur că, în postura de jucător, te-ai îndrăgosti sigur de acel joc.
În fine, un ultim răspuns pe care l-am mai auzit este valoarea colecției. Din asta extrăgând mai mulți factori, cum ar fi proiectarea într-un viitor în care mase întregi de oameni vă vizitează și un joc de societate e alegerea firească. Sau, cine știe?, un viitor în care să ne educăm copiii cu board games, convinși fiind că sunt o modalitate excelentă de a educa. Nu contest asemenea gândire (doar mă recunosc eu însumi în ea) și sunt sigur că astfel de situații se ivesc, dar cred că astfel de explicații sunt invocate de mult mai multe ori decât chiar ne întâlnim cu situațiile descrise.
Evident că răspunsul este un cumul al explicațiilor pe care le-am enunțat mai sus. Dar cred că mai există un răspuns care explică mai bine decât celelalte multe dintre achizițiile noastre: bucuria de a avea, prin cumpărare. Ne place să cumpărăm foarte multe chestii, terapia prin cumpărături fiind un concept despre care auzim tot mai des în societatea de azi. Și, după mine, se aplică foarte bine și cumpăratului de jocuri.
Ne place enorm să vedem cutia în țiplă, să o desfacem, să o mirosim și să scoatem cartoanele din suporturi. Ne place, eventual, să frunzărim regulamentul și să ne gândim ce bine ne vom distra jucând noul nostru joc. Dar de aici până la a-l juca este o prăpastie foarte mare, între care se interpun probleme cotidiene, lipsa de timp liber sau pasiuni pentru jocuri despre care de-abia aflăm.
Așa că vă invit să vă gândiți din nou la jocurile alea pe care le-ați abandonat imediat după cumpărare pe rafturi și să le mai dați o șansă. Probabil că multe o merită.
Acest articol e o concluzie pe care am tras-o de ceva vreme, scrierea lui fiind impulsionată de această extrem de interesantă analiză.
Acest articol e o concluzie pe care am tras-o de ceva vreme, scrierea lui fiind impulsionată de această extrem de interesantă analiză.
Hey, colectia mea. My precioussss :D
RăspundețiȘtergereE greu de explicat, dar in principiu cumpar pentru ca vreau si pot, chiar daca nu mai am timp sa ma joc, ma gandesc ca intr-un viitor, cumva, nu stiu cum, o sa am timp si eu si prietenii sa ne jucam intr-una.
RăspundețiȘtergereDa, Chuckila, am imprumutat poza ta de BGG cu impresionanta ta colectie :))
RăspundețiȘtergere@Omi, pai, tocmai asta e, ca la fel gandesc si eu si cred ca gandesc foarte multi. Doar ca e destul de evident ca n-o sa ai niciodata timp de 20-30 de jocuri, cate am eu, spre exemplu. Dar totusi le am si vreau mai multe :)
Cum a zis Omi, cumpar pentru ca vreau si pot :) si am si eu o gramada de jocuri nejucate inca si sigur o sa mai cumpar cateva inainte sa le joc pe toate. Imi place sa le vad pe raft si o sa-mi placa mai tare cand o sa vad mai multe acolo :) cum zicea cineva in trailerul la Going Cardboard "collecting IS the game"
RăspundețiȘtergerenu mereu are legatura cu jocurile in sine.. cum zicea cineva, pentru multi colectionarea in sine este JOCUL. cred ca este vorba de un fel de boala, de un fel de manie, a colectionarii. Intamplator in cazul nostru se aplica la boardgames, dar poate altii au exact aceeasi boala cu privire la becuri, servetele de prin restaurante sau tobe de esapament.
RăspundețiȘtergereadixor
Eu cumpar pentru ca vreau sa descopar acele 30 sau 50 sau 100 de jocuri care MERITA sa le tin pe raft si pe care le-as juca oricand cu cea mai mare placere. Cum zicea si Mihai "suf" Stanimir, acestea sunt jocurile pentru care te-ai trezi la 3 noaptea. Pana acum am descoperit vreo 20 si proportia din tot ce am jucat e destul de trista, cam unul din 6 jocuri incercate e foarte bun si il pastrez. Dar mai jucam... mai vedem. :)
RăspundețiȘtergereSi nu imi place deloc ideea de a colecta, de a tine o cutie pe raft daca nu imi place jocul la nebunie, doar pentru ca s-ar putea odata intr-un viitor incert sa vreau sa mai joc acel joc care imi scarpina o mancarime foarte mica si foarte ascunsa. Vreau in schimb momente memorabile, experiente lungi si tensionate, strategii si calcule complexe care sa imi faca ţeasta sa plesneasca. :) Astea sunt singurele jocuri care le voi pastra. Astea si vreo 4-5 cu care sa momesc incepatorii.
Eu unul am o motivatie mult mai simpla: cumpar jocurile for fun... Stiu, patetic!
RăspundețiȘtergereNu cred, Vick, de fapt, fun este motivatia tuturor. Depinde insa ce anume din a cumpara ne face sa ne simtim bine, despre asta imi dadeam eu cu parerea.
RăspundețiȘtergereEu merg pe ideea..ne vedem prea des si nu mai avem ce face , hai sa jucam ceva nou fiindca mereu adaug ceva oricum , in cazul in care exista timpul necesar. In cazul contrar e.. ideea .. sa vezi cat de bine ma voi simtii atunci cand o sa-mi fac timp. :)
RăspundețiȘtergere