Sâmbătă seară, așa cum ne-am făcut un foarte bun obicei în ultimul timp, am mai dat o raită prin Ceainăria Tabiet, vechea locație. Pentru că da, peste vreo 9 zile Ceainăria se va muta într-un sediu mult mai frumos și aerisit, cu terasă, în zona Aviatorilor. Evident, că noi vom fi acolo. Dar despre asta cu altă ocazie.
Până atunci, trebuie să vă spun că am încercat pentru prima dată Chicago Express, un joc „fără noroc” cum repede l-a prezentat Mihnea, un fan al acestui tip de jocuri. Acuma ar trebui să și recunosc că articolul ăsta ar fi putut fi, de fapt, „Prima impresie: Activity”, pentru că l-am încercat și pe hitul absolut al jucătorilor de board games (da, e adevărat), dar na, am crezut că Chicago Express s-ar putea să fie ceva mai interesant. Revenind, e un joc cu trenuri ofertant și foarte fresh pentru mine, pentru că nu mai încercasem jocuri care simulează Bursa și acționariatul unor firme.
Harta din Chicago Express reprezintă o bucată din Statele Unite, mai exact de la coasta estică la orașul Chicago, capăt de linie. Toată harta este împărțită în hexagoane cu 3 tipuri de teren (câmpie, pădure și munți), unele dintre hexagoane fiind reprezentate de orașe. Jucătorii se luptă pentru controlul (cât mai avantajos) al acțiunilor celor 4 companii de cale ferată.
Un lucru care iar m-a suprins a fost simplitatea regulilor. În Chicago Express ai 3 opțiuni mari și late în tura ta: să pornești licitația pentru o acțiune, să dezvolți un anumit hexagon (și, implicit, companiile care au cale ferată prin el) sau să construiești cale ferată (3 locomotive ale aceleiași companii pe 3 hexagoane).
Ziceam mai sus că jocul m-a suprins prin regulile neobișnuite. Ei bine, în Chicago Express, ca în orice economie, trebuie să faci bani. Și faci bani cu dividendele pe care ți le oferă acțiunile pe care le deții la cele 4 companii. Inițial, se pornește cu vânzarea câte unei acțiuni din fiecare companie, dar ulterior se vând și restul (nu neapărat toate). Creșterea valorii companiilor se face prin dezvoltarea hexagoanelor sau prin extinderea rețelei de drumuri de fier (prin munți și orașe).
Jocul se încheie fie atunci când 3 companii nu mai dispun de bani, când nu mai dispun de locomotive, când nu mai au acțiuni pentru vânzare sau când s-a încheiat a 8a fază de dividende.
Ce mi-a plăcut
- Aspectul semicooperativ: Atunci când dezvolți valoarea uneia dintre cele 4 companii, creezi beneficii pentru toți jucătorii care dețin acțiunea la ea. Deci este iar foarte important să calculezi bine dacă beneficiile tale merită, în contrapondere, față de dezavantajul de a-i ajuta pe alții.
- Simplitatea regulilor: Așa cum spuneam mai sus, jocul are foarte puține reguli de ținut minte. E adevărat, spre final, chichițele se înmulțesc prin multitudinea de condiții de victorie sau prin faza specială care se pornește când un jucător aduce una dintre căile ferate la Chicago. Dar e un joc care strălucește la acest capitol.
- Frumusețea componentelor: În frumoasa tradiție Queen Games, Chicago Express arată extraordinar, de la tabla frumos desenată, la bancnotele din joc și, mai ales, acțiunile la cele 4 companii care te fac să te simți ca un mare antreprenor. Chicago Express este un joc elegant, genul care te face mândru să îl arăți cunoscuților.
După cum vedeți, nu am inclus secțiunea „Ce nu mi-a plăcut”, întrucât toate dezavantajele pe care le-am văzut la acest joc sunt legate de lipsurile oricărui prim joc (a durat mai mult decât scria pe cutie, a fost puțin confuz din cauza regulilor). Așadar, Chicago Express m-a cucerit total, mult mai mult decât toate jocurile pe care le-am inclus până acum în această secțiune a site-ului pentru că pare un joc care te ține mult în priză, are o groază de interacțiune și arată pur și simplu incredibil. Dacă o să-l mai joc? D-abia aștept!
Sursă foto: Arhiva BGG
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu