Au trecut anii de când am început să mă joc board games, deja 16 luni de când scriu despre ele și am ajuns să observ cu ochiul liber creșterea numărului de jucători români de jocuri de societate. E simplu, au apărut o pleiadă de cluburi de jocuri care sunt pline, se organizează de mai multe ori pe săptămână seri de jocuri la care, de multe ori, e bătaie și magazinele par să o ducă bine-mersi. În plus, chiar săptămâna asta vă scriam câteva rânduri despre cele 5 (da, 5!) jocuri pe care le au în plan cele 2 edituri de board games românești.
Pe lângă asta, editurile românești Lineart și Ideal Board Games s-au întrecut în ultimul timp în lansări de ediții localizate ale jocurilor, printre produsele ce au apărut în ultimul timp sau urmează să apară numărându-se Catan Europa, Dominion, A Game of Thrones: The Board Game sau Citadels. Toate astea în condițiile unui interes tot mai crescut al oamenilor pentru aceste jocuri.
Limba română a fost bombardată în ultimii 20 de ani, odată cu avansul tehnologic extraordinar și deschiderea către lucruri noi, inexistente până la căderea comunismului, de o mulțime de termeni provenind din limba engleză. Dacă, până la un punct, asimilarea lor a fost facilă (vezi blugi sau telefon), după anii '90 pare că s-a renunțat în mare parte la traducerea (sau măcar adaptarea) unor cuvinte și s-a trecut la adoptarea lor exact ca în limba din care provin. De aia auzim acum de feedback, site, mouse sau computer.
Sfera board games a fost, evident, contaminată de această problemă a lipsei unor termeni adecvați. Inclusiv conceptul de „board games”, pe care eu l-am mai alternat pe site cu „joc de societate”, nu are o traducere complet satisfăcătoare, ci doar una învechită și cam vagă. Mai mult, în engleză se mai face distincția și între board game și card game, printre altele. Dacă pe ultimul îl putem traduce destul de simplu „joc de cărți”, o traducere de tipul „jocul pe tablă” poate suna anormal. Același este cazul și pentru family games (joc de familie?) sau gateway games (pe care nici nu îndrăznesc să îl traduc ca să nu vă sperii).
Totuși eu, unul, cred că traducerile care „sună prost” nu sunt neapărat neadecvate. Motivul pentru care nu ne convin cred că este doar lipsa noastră de obișnuință cu ele. Presupun că la fel de urât vă sună și „nemort” (pentru undead) sau „gargui” (pentru gargoyle), astea fiind doar niște exemple de cuvinte acceptate și folosite în toate traducerile fantasy.
În fine, eu mă bucur nespus atunci când aud de traduceri ale unor jocuri complexe (mai ales din punct de vedere al componentelor). Cred că deschide această pasiune către noi categorii de oameni, cei care nu știu engleză sau n-o cunosc la un nivel satisfăcător pentru a-i înțelege subtilitățile. Un exemplu bun ar putea fi un joc de cărți ca Citadels, unde cărțile sunt ținute la secret, fiind la latitudinea fiecărui jucător să înțeleagă „ce face” o anumită carte. Sunt sigur că, pe măsură ce vor trece anii ne vom obișnui treptat cu anumiți termeni introduși de pionierii traducerilor de board games. Și, sper eu, ne vom bucura de o selecție foarte mare de jocuri în limba mioritică.
Singurul avantaj al traducerilor este ca te vei putea juca cu un copil board game-uri bogate in text.
RăspundețiȘtergereIn rest nu vreau sa se popularizeze fenomenul cu orice pret.
Vreau ca cei care se joaca sa cunoasca macar o limba straina, destul cat sa piarda doar pe lipsa lor de gandire strategica :), si sa nu le curga sange din nas cand citesc un manual de 10-20 de pagini.
Altfel o sa avem pitzi pe malul marii:
- Hai fata sa te fac o "Incaierare pe inserate", ca altfel n-o sa avem despre ce sa vorbim in club.
Pentru 'ntelectuali avem "jocuri pe table", pentru restul avem table.
Ce să zic, @acidutzu , aș vrea să trăiesc în lumea aia în care e cool să joci board games și în care pitzipoancele discută în club de Twilight Struggle :)
RăspundețiȘtergereEu aș vedea un câștig și pentru categoria oamenilor de peste 50 de ani care nu au făcut engleză în școală și care nu puteau juca până acum jocuri dependente de text. Sunt o groază de pensionari care joacă Rummy și table în parc, de ce nu s-ar juca Dominion? „Pac, te-am ars cu Miliția!”
Ar fi chiar tare.... :))
RăspundețiȘtergereSa vezi mosnegutzi de 70-80 de ani in parc jucand Dominion... :)) Eventual sa se intrebe unul pe altul ce scrie pe cate o carte... Nu pentru ca n-ar intelege engleza, ci pentru ca nu mai vad bine... :))
Nu "radeti" de oamenii in varsta. Eu am jucat si mai joc cu ai mei
RăspundețiȘtergereparinti si socrii. Adevarat ca nu joc decat boardgames care nu sunt
dependente de limba dar..... nu au nici cea mai mica retinere in a se
juca cu noi.
Am jucat cu ei Carcasone, Saboteur, Catan, Niagara, Pirates Cove,.... si nu au jucat din "obligatie", chiar le-a placut.
La
o masa de joc am avut varste cuprinse intra 10 si 60 de ani. Nu ezitati
sa atrageti si parintii la o partida de joc. Nu veti...si ..nu vor
regreta.
PS: Rog un moderator sa stearga postul de la celalalt articol. Multumesc.
Și eu am jucat cu ai mei Carcassonne și Kingdom Builder și le-au plăcut foarte tare. D-aia zic, sunt sigur că ar avea succes și multe jocuri mai complexe (dar care nu le puteau juca pentru că erau în engleză). (@Razvan, nu-i nimic, l-am șters acum :) )
RăspundețiȘtergerePentru 'ntelectuali avem "jocuri pe table", pentru restul avem table.....SUPERB. Acum lasand gluma mai la o parte, eu cred si sunt sigur ca nu oricine poate juca boardgames. Am fost de exemplu cu INGENIOUS in parc, au venit curiosi, le-am explicat ce si cum merge......si cam din 10 doar 3 au fost de acord sa incerce, restul s-au uitat, au anliazat...din cei 7 ramasi pe margine vreo 3 au spus ca nu inteleg nimic si 4 au spus......prea complicat pentru mine. Asadar buna vorba a spus ACIDUTZU.
RăspundețiȘtergere