Acest review participă la concursul „Ce tot jucăm de 1 an?” organizat de Taraba de Jocuri și Ce Jucăm?.
Cyclades nu este un joc nou, nu este nici unul vechi, mai exact a apărut in 2009 şi momentan ocupă poziţia 100 in topul BGG. Vorbim despre un joc al cărui design îi aparţine lui Bruno Cathala, cunoscut pentru jocuri ca Shadows over Camelot, Mr. Jack sau Jamaica. Pe de altă parte, Cyclades este publicat de Matagot, recunoscuţi pentru atenţia acordată calităţii componentelor (vă aduceţi aminte de Giants?). Mai mult, jocul are o tematică atractivă, Grecia antică, in care drumul catre victorie va depinde de ajutorul zeilor şi al creaturilor mitologice.
Cyclades este un mix intre genurile Euro si Ameritrash, astfel că, împreună cu tematica pe care o are, ar trebui să fie pe placul oricui. Partea Euro este reprezentată de un sistem de licitaţie bine pus la punct, prin care jucatorii încearca să obţină favorul zeilor, iar partea Ameritrash este constituită din desfăşurarea acţiunilor care, de cele mai multe ori, implică să agresezi ceilalţi jucători, precum invazii sau furt.
O sesiune de joc durează în general 1-2 ore, la care iau parte între 2 şi 5 jucători, însa în funcţie de strategia şi atenţia jucătorilor, rezultatul poate apărea uneori destul de devreme sau chiar destul de târziu. Faptul că nu trebuie să scapi din ochi niciun jucător atunci când îşi face acţiunile face ca Cyclades să fie un joc în care nu ai timp să te plictiseşti.
Dupa set-up-ul care nu durează mai mult de cateva minute, fiecare jucător îşi alege unul dintre cele 5 oraşe antice gen Sparta sau Atena. Nu există nicio diferenţă între ele ca gameplay, însa figurinele au şi un aspect unic pe langă culoare. Figurinele sunt reprezentate de soldaţi şi nave maritime, limitate la număr, ceea ce înseamnă mai multă tactică decât un număr mare de unităţi atunci când vine vorba de amplasarea şi mutarea lor pe tabla de joc.
Pe langă unităţi, fiecare primeşte 5 monede de aur şi un panou de carton în spatele căruia vor fi ascunse de ceilalţi jucători. Cu alte cuvinte, câţi bani are fiecare este ţinut secret (cum se întampla şi în Smallworld), însa poţi ţine evidenţa unui alt jucător dacă vezi cât primeşte şi cât cheltuie de fiecare dată, lucru care poate fi de mare ajutor uneori.
Tabla principală de joc este constituită din mai multe insule, pe o reţea de cercuri cu rol de hexagoane (adică fiecare zonă este vecină cu alte 6 zone adiacente). Insulele pot fi mai mari sau mai mici, însa indiferent de mărimea lor, unele sunt marcate de cornuri de prosperitate. Acestea stau la baza economiei, pentru că în funcţie de ele primeşti acele monede de aur. Astfel că o mare parte din joc se învarte în jurul controlării acestor insule. La început jucătorii deţin fiecare cate două insule, iar pe parcurs sunt împinşi să cucerească altele.
Jocul are ca scop să deţii 2 metropole pe oricare dintre insulele controlate de tine. Voi reveni asupra condiţiilor de victorie, însă de reţinut deocamdată că o metropola poate fi construită pe baza unui set de clădiri sau cărti. Da, este un joc care conţine si cărti.
Jocul nu are un număr limitat de runde, însa fiecare rundă e compusă din 6 faze, acestea fiind urmatoarele:
1. Plasarea creaturilor mitologice. Pe langă tabla de joc cu insule, mai există şi o tablă pe care se vor aranja carţile cu creaturi mitologice si zeii. Acestea se schimbă de la rundă la rundă. Dat fiind că acum vorbim despre faza cu creaturile mitologice, acestea vor fi trase dintr-un deck şi puse pe tablă pentru a putea fi recrutate. Ordinea lor e random, iar preţul lor se va ieftini în timp. Dacă nici la preţul cel mai mic nu vor fi luate, acestea vor merge la discard şi vor fi înlocuite de altele. Bineînţeles, dacă toate cele disponibile vor fi “cumpărate” în faza care permite acest lucru, la începutul rundei viitoare vor fi înlocuite de altele noi.
2. Plasarea zeilor. Spre deosebire de creaturi, zei sunt mai puţini şi, în loc de cărţi, sunt folosite nişte tile-uri mari de carton. Într-un joc cu număr maxim de jucători, toţi zeii vor fi disponibili în fiecare rundă. Ei sunt poziţionati oarecum într-o ordine random, de sus în jos, care va influenţa mai târziu ordinea jucatorilor în funcţie de zeul ales.
3. Colectarea banilor. Fiecare jucator va primi bani în funcţie de numărul de cornuri de prosperitate prezente pe insulele controlate. Împreună cu primele două faze, aceste prime 3 faze joacă, să zicem, rol de set-up pentru fiecare rundă. Abia de acum jucătorii îşi pot freca mâinile.
4. Licitaţia pentru zei. În prima rundă ordinea jucătorilor pentru licitaţie este random, însă începând cu a doua rundă, primul jucător este practic ultimul jucător care şi-a făcut acţiunile zeului în rundă trecută s.a.m.d. Practic, în ordinea stabilită deja, fiecare jucator licitează o anumită sumă de bani pentru un zeu. Dacă cineva te supralicitează pe zeul ales, eşti forţat ca următorul bid să-l pui pe oricare alt zeu în afară de acesta. Apoi, dacă la rândul tău eşti supralicitat de un alt jucator, regula rămâne valabilă, astfel că te poţi întoarce asupra zeului pe care l-ai ales iniţial, dar cu un bid mai mare. În principiu jucătorii vor licita până când, într-un final, fiecare jucător şi-a ales câte un zeu. Poziţia zeului ales dictează şi ordinea jucătorilor pentru faza urmatoare, astfel că primul jucător va fi cel care a câştigat licitaţia pentru zeul pozitionat cât mai sus.
5. Acţiunile permise de zei si cumpăratul de creaturi. În funcţie de zeul ales, fiecare jucător va putea să facă acţiunile aferente şi eventul să cumpere creaturi mitologice din cele disponibile.
Voi descrie pe scurt fiecare zeu; majoritatea acţiunilor pe care ţi le permit sunt pe bani, însa îţi oferă şi una gratuit:
- Zeus îţi permite să recrutezi preoţi şi să înlocuiesti creaturile mitologice disponibile cu altele random din deck. Preoţii îţi oferă “discount” la licitările din rundele viitoare, ceea ce e devine mai util pe măsură ce ai mai mulţi. Un alt lucru pe care poţi să-l faci cu ajutorul lui Zeus e să-ţi construieşti temple, care-ţi oferă reducere la achiziţionatul de creaturi.
- Ares îţi permite să recrutezi soldaţi şi/sau să mergi cu ei la atac. Pe langă asta, îţi poţi construi şi fortăreţe care cresc defense-ul insulelor tale. - Poseidon îţi permite să recrutezi nave maritime şi/sau să le muţi. Drept clădiri ce pot fi construite când ai ales Poseidon avem porturile, care cresc defense-ul navelor din jurul insulelor unde au fost construite.
- Atena îţi permite să recrutezi filozofi. Un singur filozof nu are nicio utilitate, însa în momentul în care ai 4, poţi să-i dai la discard pentru a primi o metropola. Tot cu Atena poţi construi universităţi, care la fel, nu au practic niciun scop imediat, însa în momentul în care ai o universitate + un templu + o fortăreaţa + un port, le poţi înlocui cu o metropolă.
- Apollo îţi oferă bani şi eventual un corn de prosperitate ce poate fi plasat pe oricare din insulele pe care le controlezi. Spre deosebire de ceilalţi zei, Apollo poate fi ales de mai mulţi jucători, dar e mereu poziţionat ultimul.
Creaturile mitologice pe care le poţi cumpăra au diverse abilităţi speciale, aşa ca voi descrie câteva pentru a vă face o imagine: Pegas-ul vă permite să zburaţi cu armata de pe o insulă pe alta, Kraken-ul va distruge cât mai mult din flota advesarilor, Grifon-ul va fura jumătate din banii altui jucator etc. Unele creaturi au efect “on going” şi în acest sens dispun de o figurină de plastic pentru a fi plasate pe tablă. Jucătorii vor avea acces pe rand la cumpăratul de creaturi, astfel că primul jucător, dacă dispune de suficienţi bani, va putea recruta toate creaturile disponibile în runda curentă înainte ca restul să aiba vreo şansa.
Luptele. Tot în această fază, prin intermediul acţiunilor permise de anumiţi zei sau creaturi, un jucător poate ataca cu unităţile sale (fie soldaţi sau nave) un alt jucător. Sistemul de luptă este destul de simplu, practic aduni numărul unităţilor tale cu un roll de zar cu feţele 0-1-1-2-2-3, apoi compari cu numărul unităţilor inamice la care se adaugă un alt roll de zar. Cel cu suma mai mică pierde o unitate, după care ori cineva alege să se retragă, ori se repetă pasul de mai sus. În cazul unei egalităţi, amândoi jucatorii pierd câte o unitate (exemplu: 3 unităţi + 1 pe zar contra 2 unităţi + 2 pe zar. Rezultă egalitate de 4 si amândoi pierd câte o unitate).
6. Verificarea de victorie. Cu aceasta ultimă fază se încheie runda, în care se verifică dacă există unul sau mai mulţi jucători care au cel puţin 2 metropole. Ocazie cu care, în continuare, voi prezenta condiţiile de victorie.
Finalul jocului se verifică la sfârşitul fiecărei runde. Practic nu e de ajuns să ai o a doua metropolă dacă nu ai reuşit să o şi păstrezi până la finalul rundei respective. Există şi posibilitatea ca mai mulţi jucători să aibă 2 metropole la sfârşitul unei runde, caz în care câstigătorul va fi cel care are mai mulţi bani. Un singur lucru mai adaug aici şi anume că, pe langă un set de clădiri sau filozofi, poţi intra în posesia unei metropole pur şi simplu cucerind una deja construită de alt jucător.
Una peste alta, jocul este foarte intens şi nu iartă greşelile. În cadrul primelor sesiuni există posibiltatea ca jocul să se încheie devreme dacă ceilalţi nu au fost atenţi la jucătorul care, aparent pacifist, reuşeşte să-şi faca a doua metropolă. Mai târziu, când jucătorii sunt deja experimentaţi, jocul se poate lungi destul de mult.
Prezentare detaliată
Componente: 10/10
Figurinele fiecărei facţiuni sunt diferite, după cum ziceam, deşi acest lucru nu era necesar. Figurinele creaturilor sunt foarte detaliate, încat mereu sunt ridicate de pe tablă de catre jucători noi pentru a le studia îndeaproape. Panourile pentru ascuns banii au un artwork excelent, şi din nou, sunt diferite deşi nu era necesar. Tablele de joc şi tile-urile zeilor au un design foarte bun. Un singur lucru care nu e chiar de lăudat sunt carţile cu creaturi, care puteau avea un artwork mai reuşit. Ele sunt foarte ok, însă nu aş putea spune că strălucesc. Overall, nota 10.
Tematică: 10/10
Despre tematică am vorbit, Grecia antică, zei, creaturi mitologice… O tematică foarte accesibilă şi placută care, împreună cu artwork-ul diverselor componente, este un deliciu vizual.
Ușurința în a-l învăța: 8/10
La bază este un joc destul de uşor, însă ce-l face puţin ciudat faţă de alte jocuri e că nu ai acces la unităţile tale în fiecare rundă. Majoritatea suntem obişnuiţi să ne mutăm “pionii” de fiecare dată când ne vine rândul la joc, însa aici nu se întamplă aşa.
Decizii strategice: 9/10
Cyclades e unul din puţinele jocuri care, deşi cu puţine componente la îndemană, are un nivel strategic foarte ridicat. Nu e nevoie aici de 15 tipuri de cărţi si tokene pentru ca tactica ta să fie complexă. Pe parcursul fiecărei runde trebuie să ai în vedere eventualele mutări ale adversarilor, aşa că deseori vei fi nevoit să alegi un alt zeu decât cel pe care l-ai fi vrut iniţial doar pentru a nu-l lăsa disponibil unui potenţial inamic. La fel şi cu creaturile, eşti tentat să le cumperi pe toate pentru a nu lăsa altcuiva posibilitatea de a le folosi. Cât despre strategia referitoare la tabla cu insule, trebuie găsit un echilibru între a pleca la atac cu cât mai multe unităţi versus a-ţi lăsa insulele lipsite de apărare.
Noroc: 8/10
Jocul are doar două elemente de noroc. Unul ţine de zar, deşi aceasta nu are clasicul 1-6 pe el, ci nişte valori mai echilibrate (0-1-1-2-2-3 după cum spuneam). Un alt element de noroc e deck-ul de creaturi, mai ales ca Zeus permite să dai bani pentru a schimba creaturile disponibile. Dacă iniţial ţi se pare că cele prezente nu-ţi pot face rău, e posibil ca situaţia să se schimbe neaşteptat.
Interacțiune: 9/10
În faza cu licitaţii, tensiunea dintre jucători este foarte mare şi se poate ajunge la sume uriaşe. Trebuie să ai in vedere în mod continuu ce posibilităţi ofera zeii fiecarui jucator de la rundă la rundă. În faza de acţiuni, dacă nu este rândul tău, ar trebui să te bucure faptul că nu eşti tu ţinta inamicului, dar în acelaşi timp să observi rezultatul conflictului lor, pentru că evidenţa se schimbă mereu şi e de ajuns un singur lucru să-ţi scape pentru a uşura victoria cuiva.
Scalabilitate: 9/10
Personal nu am apucat să încerc jocul în 2 jucători (în acest mod de joc fiecare jucator are dreptul să-şi aleagă câte 2 zei). Însă în 3-5 jucători este la fel de intens. Şi asta pentru că tabla cu insule este scalabilă, fiind cu atat mai mică cu cât sunt mai puţini jucători. Astfel că mereu va fi bătaie pe un numar restrâns de insule.
Rejucabilitate: 10/10
Rejucabilitate foarte mare. Şi asta nu ţine neapărat de elementul random atunci când sunt aranjate pe tablă creaturile şi zeii, ci se datorează faptului că orice alegere facută de un jucător schimbă cursul jocului. Nu e deloc un joc în care îţi faci tactica înainte de a începe jocul, ci trebuie să te adaptezi mereu în funcţie de ce se întamplă.
Plusuri și minusuri
+ Componentele şi detaliile “gratuite”
+ Tematica atractivă
+ Tensiunea şi flow-ul dinamic al jocului
- Artwork-ul cărţilor cu creaturi nu este extraordinar
- Faptul că creaturile mitologice se cumpară în ordinea jucătorilor îi oferă un avantaj enorm primului jucător. Ceea ce transformă faza de licitaţie într-o luptă acerbă pentru zeul poziţionat primul, indiferent care ar fi acesta.
Concluzie: 9/10
Jocul este unul foarte reuşit, îmbinând multe elemente atractive într-un singur pachet. Raportul dintre numărul relativ mic de componente şi posibilităţile tactice complexe este unul cum rar vezi într-un joc. Iar tensiunea pe care o oferă jocul, dat fiind că situaţia fiecărui jucător se schimbă mereu, te ţine în priză de la începutul până la finalul jocului.
Nu am decât cuvinte de bine despre Cyclades, iar acele minusuri pe care le-am menţionat sunt nesemnificative faţă de calitatea excelentă a acestui joc. Este un joc pentru oricine, indiferent de preferinţele de gen de joc, şi accesibil atat celor care încă descoperă boardgame-urile, cât şi jucătorilor pasionaţi care caută ceva mai strategic.
Jocul dispune şi de un expansion, intitulat Hades, care creşte numărul elementelor deja prezente (noi creaturi, un nou zeu, un nou tip de clădire etc.), cât şi lucruri cu totul noi (eroi precum Ahile, obiecte magice şi altele), care măresc nivelul complexităţii jocului şi despre care probabil voi vorbi într-un review ulterior.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu