Review Assyria - Diamantul neșlefuit

Acest joc ne-a fost oferit pentru review de Taraba de Jocuri.

Baza de date de jocuri BoardGameGeek.com numără, în acest moment 57000+ de jocuri, dintre care între 100 și 200 primesc cea mai mare parte din atenția pasionaților pentru că se creează un efect de domino de la o recomandare la alta în favoarea lor. Desigur că în acest număr enorm de jocuri nu au cum să fie doar 200 de jocuri bune și restul proaste, ci sunt destule jocuri care nu primesc suficientă atenție fie din cauza conjuncturii la lansarea lor, fie din cauza unei împachetări puțin atractive pentru consumatori.

Assyria este unul dintre acele jocuri care, din păcate, se pierde în mulțime deși ar merita să fie evidențiat mai mult. Sigur, nu este un joc excelent, pentru că asta l-ar scoate ușor în evidență, dar consider că este un joc mai bun decât multe alte jocuri de care auziți datorită unui marketing mai bine făcut.

Assyria a apărut în anul 2009 sub semnătura italianului Emanuelle Ornella, fiind publicat de editura Ystari Games. Este un joc care folosește multe bucățele de mecanisme, ca să zic așa, în sensul că este un joc de management al resurselor care utilizează ba alocarea de lucrători, ba managementul mâinii de cărți, ba alocarea de puncte de acțiune. Se joacă între 2 și 4 jucători, o partidă putând fi terminată cam în 60 de minute atunci când vă obișnuiți cu regulile.

Desfășurarea jocului

Assyria transpune jucătorul în spațiul irakian din Antichitate, unde triburile asiriene se luptau pentru supraviețuire. Istoria asirienilor este împărțită în 3 domnii, fiecare domnie fiind întreruptă de o mare inundație, un joc având în total 8 ture (2 prima domnie, 3 a doua și 3 a treia domnie). În fiecare tură, jucătorii se luptă atât pentru a strânge mâncare din deșertul Asiriei, dar și pentru a cumpăra influență în capitala Assur sau pentru a câștiga bunăvoința zeilor.

Mâncarea

La început, fiecare jucător primește câte o carte cu mâncare. Principala resursă din joc, mâncarea vine sub diverse forme (struguri, grâu, sare, palmieri sau curmale), existând o relație directă între ce cărți de mâncare alegi și ce hexagoane poți ocupa pe hartă.

Prima fază a jocului este cea a cultivării pământului. Se trag de 2 ori câte 5 cărți de mâncare (4 în jocurile de 3 și 3 în jocurile de 2), cărți care se aranjează în ordine crescătoare în funcție de numărul de simboluri de pe ele. În ordine, jucătorii își așează discul pe una dintre cele 5 coloane formate, primind, astfel, câte 2 cărți fiecare. În mod obișnuit, cele mai avantajoase cărți vor fi la dreapta rândului, așa că ordinea jucătorilor de la tura următoare se face în funcție de ce cărți au ales, de la stânga (cei care le-au ales pe cele mai slabe), la dreapta.

Harta

După ce s-au ales cărțile cu mâncare, jucătorii vor folosi colibe cu care să ocupe hexagoane de pe hartă. Singura regulă este aceea că colibele trebuie puse lângă o colibă deja construită sau lângă un zigurat. Pentru a profita de această fază, însă, jucătorii vor trebui să își așeze colibele pe hexagoane cu mâncare de tipul celei de pe cărțile primite în faza anterioară. După ce s-au plasat colibele, se verifică dacă pentru fiecare simbol dintr-un hexagon există un simbol identic pe o carte de mâncare, iar unde nu se verifică regula, coliba este îndepărtată.

Tot în această fază, jucătorii vor putea plasa fântâni la intersecția dintre 3 hexagoane pe care au colibe. Fântânile aduc puncte de victorie ulterior.

Jucătorii primesc apoi cămile (puncte de acțiune) pentru fiecare colibă de pe hexagoanele cu râu. În fine, la finalul acestei faze, jucătorii primesc puncte de victorie pentru colibele plasate: câte 2 pentru cele dintre cele 2 râuri și câte 1 pentru cele din exteriorul celor 2 râuri. Tot în această fază se vor puncta și fântânile construite.

Acțiunile

Ultima fază a unei ture este cea a acțiunilor. Pentru această fază se folosesc punctele de acțiune (cămilele) pe care le-au câștigat de pe urma colibelor plasate pe râu în faza anterioară.

În această fază, jucătorii pot fie să construiască ori să extindă un zigurat, pot să câștige influență în Assur, pot  să facă ofrande zeilor sau pot să cumpere una dintre cărțile de mâncare rămase (sau o carte „plug”, un fel de joker). Toate aceste acțiuni, cum spuneam, costă cămile, astfel că jucătorii se vor chinui să optimizeze modul în care își vor cheltui cămilele disponibile.

Finalul unei domnii

După primele 2 ture și apoi după încă 3 și apoi încă o dată la finalul jocului, are loc finalul unei domnii. Asta debutează cu o mare inundație (care distruge toate colibele de pe hexagoanele cu râu), se continuă cu calcularea influenței pe care fiecare jucător a câștigat-o în Assur, apoi cu calcularea punctelor câștigate de pe urma ziguratelor începute (în funcție de bunăvoința zeilor, desigur).

La finalul jocului, se mai face o rundă de punctare bonus, fiecare jucător primind puncte pentru ziguratele începute, pentru cărțile „plug” și pentru cămilele rămase nefolosite. Evident că jucătorul care are cele mai multe puncte pista de scor va câștiga jocul. Haios este că designerul nu a vrut să creeze departajare în caz de egal, numind victorie diplomatică a celor 2 sau mai mulți jucători care reușesc să fie în frunte.

Prezentare detaliată

Componente: 7/10
Din păcate, principalul motiv pentru care Assyria este ignorat de mulți jucători cred că sunt componentele. Nu mă înțelegeți greșit, se potrivesc cu tema într-o măsură importantă, dar totul este atât de simplu și șters că pare ieftin. Fericirea aici este că designerul a gândit totul foarte bine, astfel că un ajutor pentru a înțelege repede jocul este chiar tabla aerisită și bine gândită. Regulamentul, deși pare un zid de text, este foarte bine scris. Toate astea ar fi făcut din Assyria un joc foarte atractiv, dacă artistul ar fi fost mai îndrăzneț.

Tematică: 7/10
Deși e un joc euro, Assyria pare o construcție completă din punct de vedere tematic. Sigur, totul este simplificat, nu ai cum să încadrezi istoria asirienilor în 60 de minute de joc, dar zei, cămile, zigurate și politica din Assur, toate sunt integrate foarte frumos în mecanismele de joc.

Ușurința în a-l învăța: 8/10
Iarăși un punct din perspectiva căruia aș recomanda Assyria aproape oricui pentru că este foarte simplu de înțeles, deși pare să aibă foarte multe chichițe (și, surpriză, chiar le are). Dar chichițele acestea se referă mai ales la strategie, astfel că noi, de la primele ture am intrat direct în experiența asiriană.

Decizii strategice: 8/10
Interesant la Assyria este că pare un joc verde în față la prima vedere. Nu este chiar așa, pentru că oferă jucătorului multe posibilități interesante de dezvoltare strategică. Câteva mecanisme interesante:

• Ordinea de joc - este stabilită în funcție de valoarea cărților cu mâncare alese, astfel că în fazele următoare, primul jucător va fi cel care a ales cele mai slabe cărți.
• Colibele - în funcție de unde sunt așezate, ele oferă fie puncte de victorie, fie cămile. Punctele de victorie ne ajută la final, dar cămilele pot fi folosite pentru a duce la îndeplinire alte acțiuni care oferă puncte de victorie.
• Influența din Assur - folosirea de cămile nu aduce un beneficiu imediat, ci se calculează de-abia la finalul domniei. Așa că poate părea că utilizarea cămilelor este riscantă, dar poate fi răsplătită cu vârf și îndesat după câteva ture.

Noroc: 4/10
Nu este un euro fără noroc, cum sunt altele, pentru că folosește cărțile de joc cu mâncare, principalul factor aleatoriu și folosește cărți de expansiune care determină câte puncte sunt primite în Assur și câte colibe pot fi plasate într-o tură.

Interacțiune: 7/10
Assyria are un grad remarcabil de interactivitate între jucătorii care se luptă pentru dominația tribală. În mod clar, stabilirea ordinii de joc în funcție de cărțile de mâncare alese este principala bătălie dată între jucători. Dar există și beneficiile influenței din Assur, calculată între jucători comparativ și există și harta, unde tentativele de a forma grupuri de 3 sau cine știe ce alte configurații pot fi dejucate de jucători.

Scalabilitate: 9/10
Impresia mea a fost că Assyria este scalat foarte frumos fie în 2, 3 sau 4 jucători. Diferențele principale sunt la cărțile de mâncare, care sunt 3 grupuri de 2 în 2 jucători, 4 grupuri în 3 și 5 grupuri în 4, dar și la hartă, care este secționată în funcție de numărul de jucători, doar în 4 jucându-se pe toate hexagoanele.

Rejucabilitate: 9/10
Nu văd niciun motiv pentru care n-ați putea juca Assyria de foarte multe ori. Are de toate, este ușor de învățat, deci se pretează la multe grupuri, și are foarte multe căi de a aborda strategia de joc astfel încât să fie interesant mai mereu.

Concluzie: 8/10

Assyria a fost pentru noi o surpriză. Un joc pe care l-am cam ocolit, recunosc, din cauza aspectului tern, dar care ne-a surprins foarte plăcut de la primul joc. De ce? Păi, pentru că e un joc care reușește foarte multe: durează puțin, se joacă bine în orice număr, e ușor de înțeles și oferă posibilități strategice mai greu de dibuit din prima. Deci nu judecați o carte după coperta ei, Assyria vă va ține cu sufletul la gură pagină cu pagină.

Sursă foto: Arhiva personală + BGG

Assyria poate fi cumpărat la un preț foarte bun de la Taraba de Jocuri.