Weekendul trecut am dat o raită prin Ceainăria Tabiet. Știți voi, locul ăla unde găsești bere, ceai (de ce am început cu bere?), sandvișuri delicioase și mai ales o groază de jocuri. Și cum nouă nu ne place să trecem pe-acolo fără să mai învățăm câte ceva nou, am bifat 2 experiențe. Prima de care vă voi povesti a fost Timeline, un joc care a devenit foarte repede cunoscut prin multe locuri. De ce? Stați puțin, vă zic imediat.
Timeline e un joc de prin 2012 de Frederic Henry, care a venit după mai multe apariții din seria începută în 2010, cu ceea ce ar părea acum extensii, adică Timeline: Inventions, Timeline: Discoveries sau Timeline: Historical Events. De fapt, e un soi de versiune comprimată a tuturor acestor jocuri de sine stătătoare și compatibile între ele care conține cam de 2 ori mai multe cărți decât fiecare dintre celelalte și are câte puțin din fiecare, adică și invenții și descoperiri și evenimente istorice.
Timeline este simplitatea absolută. Jocul are 220 de cărți aproape identice față verso, cu singura diferență că pe o față există evenimentul reprezentat, un desen sugestiv și anul în care a avut loc (sau cu aproximație, dacă vorbim de evenimente prea îndepărtate), iar pe cealaltă sunt toate acestea mai puțin anul.
Ei bine, jucătorii pornesc cu 4 cărți așezate pe masă în fața lor, cu partea de pe care lipsește anul în sus. În centrul mesei se pune o carte la nimereală din tanc cu anul în sus. Pe rând, jucătorii vor pune o carte dintre cele de pe masă, la un capăt sau altul al șirului de cărți din centru sau între oricare 2 cărți de pe masă. Dacă au nimerit din punct de vedere cronologic, tura trece și jucătorul e liber să se simte deștept. Dacă nu, aruncă acea carte într-un teanc separat și trage altă carte.
Cine scapă de cele 4 cărți primul va fi liber să se considere cel mai deștept și să câștige jocul.
Ce mi-a plăcut
- Arată superb. Pe mine ilustrațiile de pe cărți m-au dat pe spate pentru că sunt multe cărți și foarte variate și pentru unele arată aproape foto-realist.
- E unul dintre cele mai simple jocuri pe care le poți găsi. Simplitatea e uneori un lucru bun, alteori unul rău, depinde de context. Dar cum orice colecție trebuie să aibă și suișuri și coborâșuri din punct de vedere al dificultății, cred că acest joc își poate găsi loc în orice colecție, mai ales pentru vizitatorii începători.
- Cui nu-i place să-și încordeze mușchii culturii generale? Acum să fim serioși, tuturor ne place să ne simțim cultivați, d-aia ne uitam la „Vrei să fii miliardar?” (sau „Robingo”, după epocă), ca să vedem cât de bine ne-am descurca noi în situația aia.
- Îți dezvoltă cunoștințele. Pare frivol, dar un joc de genul ăsta te poate face să mai ții minte una-alta mai ales atunci când ai surprize de tipul „Pixul a fost inventat în secolul 19? Mamă, ce devreme!”.
- E mai dificil de câștigat și rejucabil decât pare. 220 de cărți e un număr semnificativ și doar dacă nu ați terminat cumva Facultatea de Istorie, jocul vă va pune probleme timp de mai multe partide.
Ce nu mi-a plăcut
- Cutia arată foarte ieftin. E extrem de dubioasă alegerea producătorilor de a pune jocul într-o cutie cu aspect de „Made in PRC” cu plastic ieftin și deschidere pe partea de sus. Dar e o problemă minoră.
- Rejucabilitatea. E mai rejucabil decât pare, dar nici nu e un Magic: The Gathering. E normal că vei face asocieri și după câteva partide cu aceeași oameni, vor câștiga ăia care au noroc mai degrabă de cărți cunoscute, decât de cunoștințe.
Per total, Timeline a fost o experiență foarte distractivă și educativă. Sunt foarte multe momente istorice a căror situare temporală nu o cunoșteam și care m-au întrebuințat ceva. Nu e un joc la care se râde în hohote, deși se poate juca și la o ieșire cu prietenii. Numai să nu vă dați prea mari dacă aveți noroc la cărți. Că Bing Bangul știe toată lumea că e prima carte din joc.
Sursă foto: BGG
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu