Jocul din acest review ne-a fost oferit spre testare de către Lex Hobby Store.
E clar, zombii au devenit cele mai cool creaturi de câțiva ani încoace, cam de când vampirii au devenit strălucitori și excesiv de iubăreți. Mie îmi plac universurile astea post-apocaliptice, fie că implică zombi, fie că nu și caut în astfel de jocuri componenta de supraviețuire pe muchie de cuțit, atât de dificil de redat în jocuri.
Așa că n-avea cum să nu mă atragă instant Zombicide, unul dintre cele mai noi apariții board gamărești cu zombi (că sunt și altele, destule). Pentru că designerii (3 francezi cu experiență RPG-istică) propuneau un joc în care zombii să fie ca în filme, adică proști, înceți, dar foarte mulți. Pornit ca proiect Kickstarter, reușind să bată toate recordurile la momentul finanțării (a strâns aproape 800.000$!), jocul i-a atras pe mulți cu această promisiune și cu miniaturile frumoase și numeroase. Reușește el să se ridice la așteptări?
Zombicide este, evident, un joc cooperativ, pentru 1-6 jucători și listat pe la 60 de minute (durata putând varia enorm, de la 15 minute la peste 2 ore, în funcție de cât supraviețuiți) și publicat de Guillotine Games și Cool Mini or Not?
Jocul începe cu alegerea misiunii din cele 10 (+ tutorialul) disponibile în manual. În funcție de numărul de jucători, se joacă cu de la 4 la 6 supraviețuitori, 6 fiind numărul disponibil în cutie. Jucătorii își aleg supraviețuitorii și așează miniaturile acestora pe zona de start a misiunii. După ce toate elementele misiunii au fost așezate la start, supraviețuitorii pleacă fie cu o armă (pistol, topor, rangă), fie cu o amărâtă de tigaie, lucru decis la nimereală.
Misiunile au diferite obiective, fie de tipul „culege resurse din anumite locuri de pe hartă”, fie de tipul „ajunge în viață în locul X”, fie de tipul „omoară cât mai mulți zombi”.
Jocul are 2 faze mari și late: faza de joc a supraviețuitorilor și faza de joc a zombilor.
Supraviețuitorii încep cu 3 acțiuni pe care le pot cheltui în multiple moduri: să se miște, să tragă cu arma, să se bată cu zombii, să spargă uși, să intre/iasă din mașini, să caute în casele și mașinile abandonate în speranța unor arme puternice sau resurse sau pur și simplu să facă zgomot. Jucătorii trebuie să folosească fiecare pe rând supraviețuitorii pe care îi au disponibili.
Zombii, pe de altă parte, au 2 opțiuni mari și late: să atace și să se miște, că doar nu te aștepți la altceva de la ei. Atacatul este obligatoriu dacă se află în aceeași zonă cu unul sau mai mulți supraviețuitori. Iar mișcatul este și el obligatoriu (dacă nu au atacat deja), spre un supraviețuitor din raza lor vizual sau spre zona cu cel mai mult zgomot. După rezolvarea tuturor zombilor, nemorții apar în toate zonele de spawn, rezolvându-se pentru fiecare câte o carte din pachetul specific, care stabilește câți și ce zombi apar.
Probabil v-ați dat seama că zgomotul e ceva important în jocul ăsta, fiind ceea ce atrage zombii. Prezența unui supraviețuitor se pune ca 1 punct de zgomot, că zombii n-au prea multă minte, dar au urechi bune. Altfel, diverse acțiuni creează zgomot într-o zonă, cum ar fi trasul cu arma, spartul de uși cu un topor sau alte asemenea.
În fine, ar mai fi diferențele dintre supraviețuitori, pe de o parte și între zombi, pe de altă parte. Supraviețuitorii sunt destul de asemănători. Pe măsură ce omoară zombi, ei avansează în nivel ceea ce le deblochează abilități. La nivelul 2, orice supraviețuitor primește încă o acțiune de cheltuit. La 3, îți alegi dintre 2 abilități, diferite între supraviețuitori, iar la 4 îți alegi între 3 abilități. Pe lângă asta, fiecare supraviețuitor pornește cu o abilitate diferită. A, fiecare supraviețuitor beneficiază de 2 puncte de viață, adică la a doua mușcătură e ca și mâncat.
Zombii sunt și ei de 4 feluri: walkers, umblătorii noștri de toate zilele, care au o singură acțiune și un singur punct de viață, runners, foști atleți probabil, care au 2 acțiuni și un punct de viață, fatties, care au tot o acțiune, dar 2 puncte de viață și marele abomination, la fel de încet dar cu 3 puncte de viață.
Jocul se termină fie când toți supraviețuitorii au trecut în lumea celor drepți (iar jocul e pierdut), fie când toate obiectivele au fost îndeplinite (ajungându-se, evident, la victorie).
Prezentare detaliată
Componente: 9/10
Mai trebuie să scriu ceva la această secțiune? Dacă n-ați văzut deja toate pozele pe care le-am făcut jocului, intrați aici. Cârcotelile unora despre repetarea unora dintre desenele de pe cartoane sunt neimportante pentru mine, fiind greu de observat. Regulamentul greșește suficient de mult în privința informațiilor din el, ca să tragă nota în jos, din păcate.
Tematică: 8/10
Deși poate e mai puțin decât ar merita acest joc, anumite decizii ale designerilor ce țin de balansul jocului, cel mai probabil, sunt pur și simplu stupide. De exemplu, atunci când tragi cu arma într-o zonă și nimerești, există o ordine a actorilor din acea zonă în care sunt loviți, primii fiind supraviețuitorii. De ce dacă trag cu pistolul într-o cameră voi nimeri întotdeauna un om, dacă el e acolo? Mai sunt câteva exemple, dar jocul este atât de antrenant că e foarte posibil să nu le simțiți. Dacă le simțiți, forumul BGG e plin de variante pentru aceste reguli, ca să iasă o experiență pe placul vostru.
Ușurința în a-l învăța: 8/10
În cea mai mare parte a regulilor, jocul este foarte ușor de deprins pentru oricine, pentru că mecanismele sunt simple. Mai dificil de înțeles sunt regulile pe care le menționam anterior, mai degrabă neintuitive deci mai greu de reținut.
Decizii strategice: 9/10
Un aspect adesea umbrit de focalizarea pe atmosferă și narațiune la jocurile de acest gen, Zombicide abundă de elemente care pun în valoare strategia. Cel mai important este faptul că, deși e un ameritrash, sursele de hazard și necunoscut sunt relativ puține și țin de numărul de zombi care apar într-o tură (spawn-ul) sau de ce cărți cu arme și resurse sunt trase în timpul unei căutări ori de zar. În rest, jucătorii sunt liberi să își concentreze eforturile aproape ca la un joc light de război, atrăgând zombii într-o parte a hărții pentru a-i flanca apoi cu personajele înarmate cu puști și pistoale.
Noroc: 7/10
E un joc cu zombi, deci e normal să aibă neprevăzut. Doar că Zombicide nu este genul de joc care se joacă singur, lăsându-te pe tine să-ți imaginezi ce și cum s-a întâmplat. Îți oferă un deget rămânând ca tu să îi iei și restul mâinii.
Interacțiune: 8/10
Ca orice cooperativ, interacțiunea este cheia și în Zombicide. Problema la cooperative apare mai ales când jocul este suficient de simplu pentru a fi cuprins de un singur jucător de la masă, care se detașează ca lider și acaparează luarea de decizii. La acest joc e mult mai dificil să se întâmple asta, deși e posibil, pentru că numărul de variabile și diferențele între supraviețuitori sunt suficient de mari ca sa fie nevoie să participe toată lumea.
Scalabilitate: 10/10 (după ultimul regulament, merge perfect în orice număr, în funcție de misiune)
Cum zice și paranteza, ultimul regulament repară o problemă (pe lângă multe altele), aceea că misiunile nu aveau precizat cu câți supraviețuitori să fie jucate. Asta zic pentru că de la 1 la 3 și în 6 jucători se joacă cu toți 6 supraviețuitorii (fiind distribuiți egal), dar în 4 și 5 se joacă cu câte un supraviețuitor per jucător, deci jocul este mult mai greu, în funcție de misiune.
Rejucabilitate: 10/10
Unul dintre plusurile cele mai mari ale jocului este nu numai că e destul de rejucabil din cutie (cu 10 misiuni diferite), dar că există foarte multe misiuni noi disponibile online (le găsiți aici) și că, practic, poți crea tu singur oricând orice variantă de hartă și obiective ca să rezulte o situație spectaculoasă.
Plusuri și minusuri
+ Jocul arată incredibil de bine, iar componentele fac cinste și cred că gâdilă dorințele iubitorilor de zombi (există așa ceva, da).
+ Tot iubitorii ăștia de zombi, dar nu numai, vor aprecia atmosfera tensionată, pe muchie de cuțit, pe care jocul o recreează foarte bine.
+ Este extrem de modificabil, în sensul că editura a pus la dispoziție multe unelte pentru crearea de misiuni noi, dar și personaje noi (mai mult, pe spatele cartoanelor cu fiecare supraviețuitor sunt spații goale ce pot fi completate oricând cu un nou personaj).
- O parte dintre reguli și regulamentul în sine par că au fost făcute în mare grabă. Jocul nu suferă neapărat de dezechilibre majore respectând regulile din manual, doar că unele reguli sunt artificiale și fac jocul să sufere din punct de vedere tematic. Mai mult, regulamentul este foarte prost scris, multe informații importante lipsind din el.
- O parte din desenele de pe hartă se repetă de pe o secțiune pe alta (lucru insesizabil. însă, pentru majoritatea jucătorilor).
(Scurtă) Comparație cu Last Night on Earth: The Zombie Game
Cel mai popular joc cu zombi este Last Night on Earth: The Zombie Game, ale cărui miniaturi le-ați văzut pictate pe site-ul nostru, aici. M-am gândit că ar fi utilă o scurtă comparație cu acest joc pentru că inevitabil un jucător de LNOE îl va compara cu Zombicide.
În primul rând, cele 2 jocuri diferă prin prisma controlului asupra zombilor. Dacă în LNOE 1 sau 2 jucători îi controlează, în Zombicide zombii sunt controlați de joc pe baza unor reguli prestabilite.
Lăsând la o parte diferența estetică (sunt totuși 5 ani și destui lei între cele 2 jocuri), LNOE e un joc în care frâiele strategiei sunt mult mai puțin în mâinile jucătorului. Zarurile sunt folosite în ambele jocuri, dar în LNOE hazardul ține foarte tare de cărțile utilizate de jucători, mai ales de cele ale jucătorilor care îi controlează pe zombi. Aceștia au cărți foarte diverse care influențează rezultatul unei lupte sau situații diferite de pe hartă, iar numărul lor este suficient de mare ca să fie imposibil de prevăzut ce ar urma pentru supraviețuitori.
Nefiind un joc mai slab neapărat, LNOE favorizează mai degrabă narativitatea și apariția unor situații neprevăzute și spectaculoase (cu ajutorul cărților) decât strategia și încercarea de a ieși în viață din misiune, ca în Zombicide. Rămâne ca voi să decideți ce este mai important pentru voi.
Concluzie: 9/10
Creând o bază de așteptare aproape fără precedent la momentul finanțării pe Kickstarter, Zombicide a promis, cum vă spuneam, experiența esențială de joc cu zombi, în concordanță cu noul trend hollywoodian al filmelor cu nemorți. Deoarece m-am fript adesea cu jocurile astea care au creat așteptări, mă pot declara surprins. Nu mă așteptam ca în pachetul lucios și foarte arătos să fie un joc care să mă distreze atât, care să facă timpul să zboare și după care să zic „da, ăsta e jocul cu zombi pe care îl așteptam”.
Pentru un consum eficient, este recomandată cea mai noua variantă a regulamentului (o găsiți aici).
Zombicide poate fi cumpărat de la LEX HOBBY STORE la un preț foarte tentant.
Mai trebuie să scriu ceva la această secțiune? Dacă n-ați văzut deja toate pozele pe care le-am făcut jocului, intrați aici. Cârcotelile unora despre repetarea unora dintre desenele de pe cartoane sunt neimportante pentru mine, fiind greu de observat. Regulamentul greșește suficient de mult în privința informațiilor din el, ca să tragă nota în jos, din păcate.
Tematică: 8/10
Deși poate e mai puțin decât ar merita acest joc, anumite decizii ale designerilor ce țin de balansul jocului, cel mai probabil, sunt pur și simplu stupide. De exemplu, atunci când tragi cu arma într-o zonă și nimerești, există o ordine a actorilor din acea zonă în care sunt loviți, primii fiind supraviețuitorii. De ce dacă trag cu pistolul într-o cameră voi nimeri întotdeauna un om, dacă el e acolo? Mai sunt câteva exemple, dar jocul este atât de antrenant că e foarte posibil să nu le simțiți. Dacă le simțiți, forumul BGG e plin de variante pentru aceste reguli, ca să iasă o experiență pe placul vostru.
Ușurința în a-l învăța: 8/10
În cea mai mare parte a regulilor, jocul este foarte ușor de deprins pentru oricine, pentru că mecanismele sunt simple. Mai dificil de înțeles sunt regulile pe care le menționam anterior, mai degrabă neintuitive deci mai greu de reținut.
Decizii strategice: 9/10
Un aspect adesea umbrit de focalizarea pe atmosferă și narațiune la jocurile de acest gen, Zombicide abundă de elemente care pun în valoare strategia. Cel mai important este faptul că, deși e un ameritrash, sursele de hazard și necunoscut sunt relativ puține și țin de numărul de zombi care apar într-o tură (spawn-ul) sau de ce cărți cu arme și resurse sunt trase în timpul unei căutări ori de zar. În rest, jucătorii sunt liberi să își concentreze eforturile aproape ca la un joc light de război, atrăgând zombii într-o parte a hărții pentru a-i flanca apoi cu personajele înarmate cu puști și pistoale.
Noroc: 7/10
E un joc cu zombi, deci e normal să aibă neprevăzut. Doar că Zombicide nu este genul de joc care se joacă singur, lăsându-te pe tine să-ți imaginezi ce și cum s-a întâmplat. Îți oferă un deget rămânând ca tu să îi iei și restul mâinii.
Interacțiune: 8/10
Ca orice cooperativ, interacțiunea este cheia și în Zombicide. Problema la cooperative apare mai ales când jocul este suficient de simplu pentru a fi cuprins de un singur jucător de la masă, care se detașează ca lider și acaparează luarea de decizii. La acest joc e mult mai dificil să se întâmple asta, deși e posibil, pentru că numărul de variabile și diferențele între supraviețuitori sunt suficient de mari ca sa fie nevoie să participe toată lumea.
Scalabilitate: 10/10 (după ultimul regulament, merge perfect în orice număr, în funcție de misiune)
Cum zice și paranteza, ultimul regulament repară o problemă (pe lângă multe altele), aceea că misiunile nu aveau precizat cu câți supraviețuitori să fie jucate. Asta zic pentru că de la 1 la 3 și în 6 jucători se joacă cu toți 6 supraviețuitorii (fiind distribuiți egal), dar în 4 și 5 se joacă cu câte un supraviețuitor per jucător, deci jocul este mult mai greu, în funcție de misiune.
Rejucabilitate: 10/10
Unul dintre plusurile cele mai mari ale jocului este nu numai că e destul de rejucabil din cutie (cu 10 misiuni diferite), dar că există foarte multe misiuni noi disponibile online (le găsiți aici) și că, practic, poți crea tu singur oricând orice variantă de hartă și obiective ca să rezulte o situație spectaculoasă.
Plusuri și minusuri
+ Jocul arată incredibil de bine, iar componentele fac cinste și cred că gâdilă dorințele iubitorilor de zombi (există așa ceva, da).
+ Tot iubitorii ăștia de zombi, dar nu numai, vor aprecia atmosfera tensionată, pe muchie de cuțit, pe care jocul o recreează foarte bine.
+ Este extrem de modificabil, în sensul că editura a pus la dispoziție multe unelte pentru crearea de misiuni noi, dar și personaje noi (mai mult, pe spatele cartoanelor cu fiecare supraviețuitor sunt spații goale ce pot fi completate oricând cu un nou personaj).
- O parte dintre reguli și regulamentul în sine par că au fost făcute în mare grabă. Jocul nu suferă neapărat de dezechilibre majore respectând regulile din manual, doar că unele reguli sunt artificiale și fac jocul să sufere din punct de vedere tematic. Mai mult, regulamentul este foarte prost scris, multe informații importante lipsind din el.
- O parte din desenele de pe hartă se repetă de pe o secțiune pe alta (lucru insesizabil. însă, pentru majoritatea jucătorilor).
(Scurtă) Comparație cu Last Night on Earth: The Zombie Game
Cel mai popular joc cu zombi este Last Night on Earth: The Zombie Game, ale cărui miniaturi le-ați văzut pictate pe site-ul nostru, aici. M-am gândit că ar fi utilă o scurtă comparație cu acest joc pentru că inevitabil un jucător de LNOE îl va compara cu Zombicide.
În primul rând, cele 2 jocuri diferă prin prisma controlului asupra zombilor. Dacă în LNOE 1 sau 2 jucători îi controlează, în Zombicide zombii sunt controlați de joc pe baza unor reguli prestabilite.
Lăsând la o parte diferența estetică (sunt totuși 5 ani și destui lei între cele 2 jocuri), LNOE e un joc în care frâiele strategiei sunt mult mai puțin în mâinile jucătorului. Zarurile sunt folosite în ambele jocuri, dar în LNOE hazardul ține foarte tare de cărțile utilizate de jucători, mai ales de cele ale jucătorilor care îi controlează pe zombi. Aceștia au cărți foarte diverse care influențează rezultatul unei lupte sau situații diferite de pe hartă, iar numărul lor este suficient de mare ca să fie imposibil de prevăzut ce ar urma pentru supraviețuitori.
Nefiind un joc mai slab neapărat, LNOE favorizează mai degrabă narativitatea și apariția unor situații neprevăzute și spectaculoase (cu ajutorul cărților) decât strategia și încercarea de a ieși în viață din misiune, ca în Zombicide. Rămâne ca voi să decideți ce este mai important pentru voi.
Concluzie: 9/10
Creând o bază de așteptare aproape fără precedent la momentul finanțării pe Kickstarter, Zombicide a promis, cum vă spuneam, experiența esențială de joc cu zombi, în concordanță cu noul trend hollywoodian al filmelor cu nemorți. Deoarece m-am fript adesea cu jocurile astea care au creat așteptări, mă pot declara surprins. Nu mă așteptam ca în pachetul lucios și foarte arătos să fie un joc care să mă distreze atât, care să facă timpul să zboare și după care să zic „da, ăsta e jocul cu zombi pe care îl așteptam”.
Pentru un consum eficient, este recomandată cea mai noua variantă a regulamentului (o găsiți aici).
Zombicide poate fi cumpărat de la LEX HOBBY STORE la un preț foarte tentant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu