Anul 2012 a fost un an plin pentru „Ce Jucăm?” din foarte multe puncte de vedere. Iar cel mai important pentru noi a fost prezentarea de jocuri către voi, cum altfel v-am mai vorbi despre jocuri pe româneşte, dacă nu v-am spune şi ce păreri avem despre ele? O listă completă cu review-urile noastre o puteţi citi aici, iar acum voi face o trecere în revistă a jocurilor pe care le-am jucat anul ăsta şi despre care v-am şi scris (singurele excepţii fiind următoarele 3 review-uri de pe site pe care am să le iau în considerare, adică Zombicide, Urzeala Tronurilor şi Citadele, asta aşa, ca să ştiţi la ce să vă aşteptaţi pentru începutul lui 2013 de la noi). O să oferim distincţii aşa cum le simţim noi, pentru jocurile care ne-au rămas în suflet cel mai tare.
Cel mai bun joc în limba română:
Un joc care m-a cucerit iremediabil de cum l-am jucat prima oară, Urzeala Tronurilor, traducerea pentru A Game of Thrones: The Board Game (second edition) e un joc de strategie militară cu un mare grad de interacţiune. Este, de altfel, un efort impresionant de localizare pentru România şi sper să fie deschizătorul unui şir de jocuri "grele" în limba română.
Cel mai bun eurogame:
Îl numeam the Catan Killer, la momentul review-ului, datorită tablei modulare, graficii colorate şi atrăgătoare, dar mai ales mecanismelor de joc bazate pe multă simplitate şi un grad important de interacţiune (mai scăzut totuşi decât la Catan). Între timp, jocul a devenit laureat al celui mai prestigios premiu din industrie, Spiel des Jahres 2012.
Cel mai bun ameritrash:
O decizie greu de luat între aceste 2 jocuri uimitoare, atât din perspectiva componentelor cât şi a experienţei de joc. Rex: Final Days of an Empire m-a luat prin surprindere prin reimplementarea foarte actuală a mecanismelor din bătrânul joc Dune, dar şi prin fermecătoarele dezechilibre dintre rasele jocului, abordarea unei partide fiind complet diferită în funcţie de fiecare dintre acestea.
Cel mai bun joc de familie:
Castle Panic este genul de joc care prinde în mreje pe oricine din prima, datorită atmosferei tensionate şi a stării de urgenţă care domină jocul. Iar cum jocurile de familie ar trebui să însemne în primul rând socializare, acest joc cooperativ vă va pune pe voi, prietenii şi, poate, copiii voştri alături ca să vă apăraţi castelul de asupritori.
Cel mai bun joc de cărţi:
Atât de multe jocuri de cărţi ne-au trecut prin mână anul ăsta, că decizia şi aici a fost foarte grea, dar Nightfall s-a distanţat repejor ca un joc din categoria celor care se cer iar şi iar pe masă. Un joc violent de conflict, pe noi ne-a cucerit destul de rapid prin spectaculozitatea combo-urilor dintre cărţi.
Alte menţiuni: Wild Fun West, Dominion, Mystery Rummy: Jack the Ripper, Saboteur, Păzea de 6!, Citadele
Cel mai bun joc pentru 2 persoane:
Deşi nu este un joc exclusiv pentru 2, acest joc se pretează foarte bine la multe jocuri cu partenerul, exact aşa cum l-am consumat şi noi. Rapid, simplu şi strategic, Mystery Rummy: Jack the Ripper reimplementează într-un pachet complet nou şi tematic vechiul joc de Rummy.
Cel mai bun joc de petrecere:
Deja un clasic de care aţi auzit majoritatea, Saboteur a beneficiat acum vreun an de prima ediţie românească ceea ce l-a propulsat şi mai mult în preferinţele românilor. Şi pe bună dreptate pentru că este acum unul dintre cele mai bune jocuri de avut în rucsac/geantă mereu şi mai ales la petreceri.
Cel mai bun joc pentru copii:
O altă traducere în limba română de dată recentă, Găinuşa buclucaşă este un joc surprinzător de simplu şi atrăgător. Atât de atrăgător că ne-a convins şi pe noi, un grup destul de îndepărtat de vârsta-ţintă a acestui joc. Aşa că acum, dacă cineva mă întreabă de ce cadou să ia unui copil în jurul vârstei de 5 ani, acest joc e mereu pe buzele mele.
Alte menţiuni: Fleeced!, Birds on a Wire
Cel mai arătos joc:
Un joc care cred că deja v-a convins cu componentele sale din prezentarea componentelor pe care aţi putut-o vedea, Zombicide reuşeşte să arate chiar mai bine în realitate decât în poze. Lăsând la o parte cele 71 de miniaturi foarte frumos sculptate, jocul are 9 bucăţi de hartă cu 2 feţe desenate extrem de detaliat care recreează o atmosferă post-apocaliptică la fel ca în filmele de la Hollywood.
Alte menţiuni: Urzeala Tronurilor, Rex: Final Days of an Empire, Axis & Allies 1941, Kingdom Builder
Cea mai mare surpriză:
Un joc pe care l-am achiziţionat ca "umplutură", Mystery Rummy: Jack the Ripper a reuşit să devină un fel principal în colecţia noastră, unul dintre jocurile pe care le jucăm cel mai mult. Un joc arătos, calitativ şi care creează dependenţă, a fost singurul 10 de anul acesta.
Din mentiunile pentru Cel mai bun joc de carti - Wild Fun West, Saboteur, Citadele sunt mai mult jocuri de petrecere cu carti, decat jocuri de carti (unde avem hand management, drafting sau deck building).
RăspundețiȘtergerePăi, Saboteur are hand management într-o măsură importantă, iar Citadele se bazează binișor pe draft. Singura obiecție, din punctul ăsta de vedere, ar fi la WFW.
RăspundețiȘtergereDar din cum vedeam eu lucrurile, jocuri de cărți sunt alea care au cărțile drept principal element, ceea ce e valabil la toate 3. BGG le definește pe toate drept Card Games, deci cred că sunt safe :)