Dixit Odyssey pentru petrecăreți

În lungul și odihnitorul concediu de Crăciun nu se putea altfel decât să ne îndeletnicim cu ceva board games. Și cum atunci când sunt mai mult de 6 persoane la noi acasă variantele nu sunt multe, am pus mâna pe soluția universală: Dixit Odyssey.

La momentul apariției, jocul a atras nu numai cu posibilitatea de a-l juca în maxim 12 jucători (principalul punct de atracție, în mod evident), ci și prin variantele de joc incluse in regulament care ofereau noi perspective și abordări asupra jocului.

Ei bine, de Revelion, am testat varianta „de petrecere” a jocului (nu că cealaltă n-ar fi tot pentru petrecăreți). Să vă spun cum sunt regulile în varianta asta:

• Povestitorul dă indiciul înainte să-și vadă cărțile
• După ce își vede cărțile și Povestitorul, el și toți ceilalți jucători așează câte o carte care să se potrivească cât mai bine cu indiciul (ca în regulile originale)
• Fiecare jucător votează cartea care i se pare a fi cea mai apropiată de indiciu
• Povestitorul folosește și țumburușul roșu pentru a vota o carte care să nu fie luată în calcul la notare
• Fiecare jucător primește atâtea puncte câte voturi are cartea pe care au votat-o (maxim 5 puncte), cu excepția celor care au votat cartea anulată de Povestitor. Cărțile cu un singur vot nu conferă puncte
• La finalul turei, jucătorii își dau cărțile de la stânga la dreapta și mai trag încă o carte
• Jocul se termină când toți jucători au fost Povestitori o dată.

Deși pare puțin stupid ca Povestitorul să dea indiciul pe NV, varianta asta face tura acestuia mult mai interesantă, mai ales că trebuie să aleagă și cartea pe care s-o anuleze la vot. Mai mult, ceilalți jucători stau tură de tură în dubiu: să aleg cartea cea mai evidentă? Dacă povestitorul o anulează chiar pe aia?

Vă recomand această variantă dacă doriți un joc de Dixit mai palpitant, dar și ceva mai haotic.

Sursă foto: Boardgamegeek.com