Review Castle Panic - „Omoară orcul ăla că ne sparge zidul!”

Jocul din acest review a fost încercat la Ceainăria Tabiet

Încă n-am întâlnit persoană care să nu fie subit interesată atunci când le zic că există și jocuri de societate în care toți jucătorii se bat cu jocul. Jocuri în care lucratul în echipă este cheia și în care pot câștiga toți jucătorii sau nici unul (cu câteva excepții de astfel de jocuri care au introdus și puțină competiție și, astfel, poate câștiga doar unul dintre jucători). Este vorba, evident, de jocurile cooperative.

Dacă ați mai auzit pe acest site vorbindu-se despre Pandemic, Space Alert sau Lord of the Rings: The Card Game, astăzi am să vă prezint jocul cooperativ care m-a cucerit cel mai recent, adică Castle Panic. Castle Panic transpune într-un board game ceea ce e de ceva vreme o adevărată febră în sfera virtuală, adică mecanismele Tower Defense (un tip de jocuri de strategie în care jucătorii se luptă să reziste valurilor de atacatori construind turnuri și alte sisteme de apărare). Întorcându-ne la jocul nostru, acesta a apărut în 2009 la editura Fireside Games sub semnătura americanului Justin de Witt, de altfel un necunoscut total, și este un joc pentru 1-6 jucători care durează cam o oră și care ocupă un irelevant, zic eu, loc #556 în topul BGG.

Desfășurarea jocului

Așezarea de început a jocului presupune construirea castelului în care se află eroii, fix în centrul hărții, extragerea a 6 monștri (3 goblini, 2 orici și 1 trol) și înmânarea către jucători a unui număr de cărți care diferă în funcție de numărul lor (4,5 sau 6).

Harta pătrată din Castle Panic are 5 cercuri concentrice, centrul fiind reprezentat de castelul în care se află eroii, iar marginea fiind pădurea din care ies monștrii. Cele 5 cercuri sunt împărțite la rândul lor în 6 felii ca de pizza, numerotate de la 1 la 6 și colorate diferit 2 câte 2 (1 și 2 roșu, 3 și 4 verde, 5 și 6 albastru).

Castelul este reprezentat de 6 ziduri de apărare și 6 turnuri. Monștrii pot distruge atât zidurile cât și turnurile, dar dacă primele pot fi reparate, cele din urmă nu, și de ele depind supraviețuirea eroilor.

La tura lui, jucătorul are următoarele acțiuni de trasat:

1. Reface mâna de cărți (adică trage cărți până la limita maximă)
2. Decartează o carte pentru a trage o alta (opțională)
3. Schimbă cărți cu ceilalți jucători (1-2 cărți, tot opțional)
4. Joacă oricâte cărți vrea din mâna sa
5. Mută toți monștrii de pe hartă un cerc mai aproape de castel
6. Trage 2 jetoane cu monștri noi, pe care le așează pe unul din cele 6 spații de pădure (dă cu zarul pentru a vedea unde îl pune pe fiecare)

Fiind un joc cooperativ, jucătorii au voie să discute liber și să își arate cărțile unul altuia cum vor. Asta pentru a plănui repede ce cărți își dau unul altuia în faza de schimb. Cărțile sunt, în majoritatea lor, de atac - de exemplu, „1 punct de damage pentru un monstru din cercul Swordsman, pe felia albastră”. Dar există și cărți speciale cum ar fi cele de reparație a zidurilor, cele care fac să se sară peste faza de tras monștri o tură, cele de fortificat zidurile și altele care ajută la strategie.

Toate jetoanele cu monștri sunt ascunse. Așa că nu numai că puterea unui monstru poate varia (de la 1 la 3), dar ei pot fi și boși, adică atunci când apar au efecte foarte distructive (cum ar fi să se tragă încă 4 jetoane odată cu ei). În afară de asta, există jetoane care presupun mutarea monștrilor (înainte sau în sensul acelor de ceas) sau jetoane care presupun trasul de alte jetoane (3 sau 4).

Jocul se termină fie atunci când se termină toate jetoanele cu monștri, fie atunci când toate turnurile din castel sunt distruse de monștri. Șmecheria aici e că jocul e câștigat de un singur jucător, adică de marele ucigaș de monștri, cel care a reușit să omoare monștrii cei mai mulți și mai puternici (valoarea fiecărui monstru fiind egală cu numărul de puncte de viață, cu amendamentul că boșii valorează 4 puncte).

Prezentare detaliată

Componente: 7/10

Un prim lucru (singurul?) care nu îmi place la Castle Panic este calitatea componentelor, care nu pare suficient de bună ca să reziste la multe partide. În plus, designul foarte colorat s-ar putea să îi facă pe unii să-l respingă, dar eu zic că funcționează bine cu stilul haios în care e scris și desenat jocul.

Tematică: 9/10

Un castel e atacat din toate părțile de monștri! Ce vreți mai mult? Acum, mai toate cărțile funcționează bine tematic, deși am stat puțin să mă gândesc de ce unele jetoane îi fac pe monștri să danseze sincron, mișcându-se în sensul acelor de ceas. Dar jocul punctează semnificativ la capitolul atmosferă, titlul potrivindu-se ca o mănușă modului în care curge istorioara jocului: panică la castel!

Ușurința în a-l învăța: 9/10

Jocul este ușor de învățat, cu condiția ca cei de la masă să știe cu toții limba engleză. Cele 6 faze pe care le-am menționat mai sus descriu cea mai mare parte din regulile jocului, cele care nu sunt acolo fiind de obicei simplu de găsit în manual și de reținut.

Decizii strategice: 7/10

Strategia jocului este, în foarte mare parte, simplă și în fața jucătorului. Întrucât configurația monștrilor este foarte dinamică și rapidă și nu prea permite planuri pe mai multe ture, deciziile trebuie luate pentru acum și maxim pentru tura următoare. Dar, prin atmosferă și bogăție în evenimente, jocul îți dă impresia mereu că faci ceva. A, și mai există și un al doilea strat de strategie, dat de câștigul individual, nu pe echipă, care te face să nu vrei să îi ajuți pe ceilalți să omoare monștrii pe turele lor și să te rețină să arunci cu toate cărțile bune pe care le deții.

Noroc: 9/10

Norocul este un element nelipsit din jocurile cooperative, iar în Castle Panic el apare din abundență. Dar asta nu îl face deloc deranjant, pentru că se presupune că ai acceptat intriga: un castel este atacat din toate părțile. Și nici nu neagă strategia, ci doar o limitează la decizii spontane.

Interacțiune: 10/10

Lucrul în echipă este crucial în orice joc cooperativ. Doar că în multe dintre ele, jucătorii se lasă pradă unui lider care ia singur toate deciziile și îi face pe ceilalți spectatori. În Castle Panic nu e cazul de asta, în primul rând deoarece câștigul este individual, deci e în interesul fiecăruia să-și joace mâna, și în al doilea rând pentru că îmbinarea dintre strategie și haos face ca soluțiile să fie multiple și să fie la îndemâna fiecăruia.

Scalabilitate: 9/10 (merge bine în orice număr)

Interesant e că experiența Castle Panic e la îndemâna oricărui grup, pentru că funcționează aproape la fel de bine în orice număr. Nu l-am încercat însă în modul solo, deși cam orice cooperativ se pretează la joaca de unul singur, cu avertismentul că sigur va fi un joc mai sângeros.

Rejucabilitate: 10/10

Nu numai că adrenalina pe care ți-o dă jocul ăsta promite să te cheme de multe ori în fața lui, dar designerul a și gândit suficiente variante de joc pentru cei mai mofturoși. Există reguli diferite pentru cei care vor mai multă sau mai puțină „panică”, dar și un mod de joc Overlord, care presupune ca unul dintre jucători să se ocupe de așezatul monștrilor pe tablă.

Plusuri și minusuri

+ Panică, panică și iar panică! Jocul transformă hazardul în adrenalină și face din această transformare o experiență de joc foarte spectaculoasă.

+ Sentimentul de echipă și interacțiunea din el au un nivel remarcabil.

+ Rejucabilitatea e sporită de reguli noi și un mod Overlord care pune un jucător sub comanda armatelor de monștri.

- Componentele nu par să țină „la tăvăleală”, cartonul fiind cam moale.

Cui o să-i placă

Castle Panic, prin mecanismele lui împrumutate din jocuri PC, mi se pare un joc excelent pentru a-i atrage pe împătimiții de stat în fața calculatorului. Iar asta și pentru că sentimentul de urgență și agitație din jocul ăsta li se va părea mult mai familiar decât turele lungi și fără multe evenimente din jocuri mai „de gândire”. Altfel, pentru voi ceilalți, nu văd de ce nu v-ar plăcea, cu un grup de prieteni bine dispuși.

Concluzie: 9/10

Castle Panic e un joc care creează o echipă, un grup de oameni concentrați, puși la zid în fața monștrilor ce ies din pădure și cu castelul distrus în jurul lor, dar na, oamenii sunt tot oameni și fiecare strânge cadavre pe post de trofeu. E un joc simplu și atmosferic, pe care am început să îl apreciez tot mai tare în ultima vreme, mai ales că pare că oricui i-am spus despre el s-a entuziasmat pe loc.

Sursă foto: Boardgamegeek.com

Castle Panic poate fi jucat alături de un ceai sau o răcoritoare la Ceainăria Tabiet și poate fi cumpărat din magazinului Ceainăriei la un preț excelent.