Jocul din acest review ne-a fost oferit spre testare de către Lex Hobby Store.
Donald X. Vaccarino este unul dintre designerii răsfățați cu atenție de către jucători. În ultimii 4 ani, adică de când a lansat jocul care l-a făcut celebru, Dominion, a lansat nu mai puțin de 6 extensii pentru acest joc, dar și 3 alte jocuri despre care s-a vorbit destul de mult. A ajuns anul acesta iar în lumina reflectoarelor după ce creația sa publicată de Queen Games, Kingdom Builder, a fost încununat cu premiul Spiel des Jahres, cea mai râvnită distincție din această industrie.
Infiltration, jocul pe care vi-l voi prezenta astăzi, este cel mai nou joc gândit de domnul Vaccarino și a apărut acum câteva luni de la editura Fantasy Flight Games. În Infiltration, jucătorii sunt puși în pielea unor hoți de informații digitale care intră în sediul din Los Angeles a unei corporații cu scopul de a fura informații despre invențiile lor și a le vinde altor corporații competitoare. Este un joc pentru 2-6 jucători care durează cam 40 de minute și care este gândit în jurul unor mecanisme ca tabla modulară sau managementul mâinii de cărți. Momentan, din cauza numărului mic de voturi, ocupă locul #1092 în topul BGG.
Setupul jocului este destul de simplu și înseamnă alegerea de către fiecare jucător a unui personaj (toate fiind identice ca și abilități), primirea de către fiecare jucător a celor 4 cărți cu acțiuni și a 4 cărți la nimereală cu diverse gadgeturi. Apoi, se trece la construirea clădirii, pe 2 nivele + o cameră secretă. Fiecare nivel are 6 camere, fiind așadar un total de 13 camere prin care pot trece jucătorii.
Scopul acestui joc are 2 paliere. Primul este supraviețuirea, așa cum știe orice hoț, adică să intri și să ieși fără să fii prins. Al doilea palier este strângerea de date, adică jetoane de informație, care se găsesc în toate camerele și pot fi colectate în diverse feluri. Jucătorul supraviețuitor care are mai multe date furate decât oricare alt jucător supraviețuitor va câștiga jocul.
Și apropo de supraviețuire, jucătorii vor fi cu ochii pe un contor de proximitate care va crește în fiecare tură. Ideea e că odată cu intrarea prin efracție în clădire, alarmele s-au activat, iar BGS-ul din viitor a sărit în mașini să vadă care e problema. Atunci când acel contor de proximitate ajunge la 99, BGS-ul din viitor a ajuns în clădire și i-a prins pe toți hoții care n-au apucat până atunci să iasă.
O tură se desfășoară foarte repede în următoarele faze:
- Alegerea, în secret, a unei cărți cu acțiune sau a unui item (au spatele identic)
- Rezolvarea acțiunilor de pe cărți, în ordine, începând cu primul jucător
- Datul cu zarul d6 de către primul jucător, pentru a determina creșterea contorului de proximitate.
Acțiunile jucătorilor sunt destul de simple. 2 dintre ele se referă la mișcare (Advance și Retreat), una se referă la furtul de informații din camera în care se află (Download) și ultima se referă la activarea funcției speciale pe care orice cameră o are (Interface). Itemele sunt foarte diverse, de la rezolvatul mai multor cărți de acțiuni în aceeași tură, la strângerea mai rapidă de jetoane de date. Diferența dintre acestea și acțiuni este că itemele, de regulă, se decartează după ce sunt folosite.
Prezentare detaliată
Componente: 9/10 (pentru o prezentare detaliată a componentelor, dați clic aici)
Nu cred că există joc scos de Fantasy Flight Games care să poată lua mai puțin de 9 pe această scală. Grija față de componente este una dintre principalele preocupări ale editurii americane, iar Infiltration nu iese din linie. Singura problemă potențială e cu cărțile mici (iteme și acțiuni) care, fiind colorate, ajung să se uzeze destul de repede în mâinile jucătorilor.
Tematică: 10/10
La capitolul ăsta, Infiltration pe mine m-a cucerit. Pentru că reușește să redea foarte bine sentimentul de urgență, de necunoscut, pe care îl are explorarea clădirii. Fiecare cameră provoacă efecte neprevăzute și necesită decizii pe muchie, mai ales că fie care tură în care avansezi într-o nouă cameră înseamnă o nouă tură în care trebuie să te retragi către ieșire.
Ușurința de a-l învăța: 8/10
Ăsta e un capitol dificil de evaluat, pentru că multe dintre regulile jocului sunt pe cărți și trebuie citite și evaluate ad-hoc. Nu e un joc greu de prins repede, asta e sigur, dar e un joc pe care nu ai cum să-l joci fără să cunoști engleza și fără să fii atent la tot ce se întâmplă cu informațiile diverse scrise pe cărți.
Decizii strategice: 6/10
Infiltration e o cursă. Una contra contorului de proximitate, dar și contra celorlalți jucători, pentru jetoanele de date. Asta face ca strategia să nu se simtă foarte bine în acest joc. E mai degrabă un joc al deciziilor spontane și al reacțiilor, decât unul strategic.
Noroc: 8/10
Norocul este un factor determinant în Infiltration. Elementul de press your luck reprezentat de descoperirea unor camere noi este definitoriu pentru importanța hazardului în acest joc. Dar asta funcționează tematic excelent, doar vorbim despre niște hoți aruncați într-o clădire pe care nu o cunosc, nu?
Interacțiune: 9/10
Interacțiunea în Infiltration funcționează surprinzător pentru că hoții pe care îi întrupează jucătorii sunt ba coechipieri, ba competitori. Adică interesul general este ca valoarea de pe contorul de proximitate să fie cât mai mică, dar interesul individual al fiecăruia este să pună mâna înaintea celorlalți pe jetoanele de date. Iar când unuia îi devine clar că o să iasă din clădire repejor, va face tot posibilul să provoace distrugere în urma lui (folosind efecte din camere sau de pe cărțile cu iteme).
Scalabilitate: 8/10 (cel mai bine merge în 3-5 jucători)
Infilitration e un joc plăcut în cam orice număr, pentru că abundă de temă cu oricâți jucători. Evident, experiența este mai spectaculoasă în mai mulți, cu amendamentul că totul devine haotic în mai mult de 4-5.
Rejucabilitate: 6/10
Celălalt capitol la care FFG iese în evidență este multitudinea de reguli opționale și variante de joc oferite în regulament. Infiltration ne oferă 2 reguli opționale (printre care draft de cărți) și 4 variante de joc (printre care hoți care pornesc cu anumite iteme, în funcție de capacitățile lor). Din păcate însă, în ciuda acestor opțiuni, mecanismele simple din Infiltration tind să tocească experiența de joc după câteva partide.
Plusuri și minusuri
+ E un joc spectaculos. La un moment dat încerci să te strecori ușurel într-o cameră, iar în următorul, te retragi grabnic către ieșire pentru a scăpa de fatidicul 99.
+ Din punct de vedere tematic, funcționează excelent tocmai pe bazele spectaculozității și imprevizibilității.
- Gradul ridicat de necunoscut și hazard minimizează deseori importanța deciziilor jucătorilor.
Cui o să-i placă
Mai ales celor care caută un joc mai relaxant și spectaculos. Dacă vi-l recomand tuturor? Sigur, dar țineți minte că nu este un joc pentru cei obișnuiți cu calcule strategice, dar că este un joc bun pentru o oră de joacă relaxantă lângă niște prieteni cu beri.
Concluzie: 8/10
Atmosferic și intens, Infiltration este un alt joc bun de la un designer, Donald X. Vaccarino, care demonstrează că poate să creeze bine și variat. E un joc care le va face pe plac celor care vor o experiență imprevizibilă și cărora nu le e teamă de o victorie volatilă. Jocul ăsta avea un loc foarte bun în seria Există viață după Monopoly pentru că oferă o experiență similară la nivel de spectacol ca în bătrânul joc, dar cu o poveste mult mai cool și mai bine țesută.
Infiltration poate fi cumpărat de la LEX HOBBY STORE la un preț foarte tentant.
Sfat pentru data viitoare: foloseste, totusi, cuvantul in romana pentru "item", pentru ca "ronglizarea" (de la ronglish, adica romano-engleza) folosita (iteme) zgarie rau pe creier.
RăspundețiȘtergereSalut, Vick! Stai liniștit, I'm my own grammar Nazi. Iteme e una dintre formele de plural ale cuvântului item din română (care nu are 100% înțelesul din text, e adevărat, dar e p-acolo).
RăspundețiȘtergere