Review Rex: Final Days of an Empire - Ameritrashul anului

Jocul din acest review ne-a fost oferit spre testare de către Lex Hobby Store.

Licența Dune (seria de romane începută de Frank Herbert și continuată de Brian Herbert și Kevin J. Anderson) este una dintre cele mai slab exploatate licențe cu potențial. Dacă jocuri video, board games sau filme Star Wars, Star Trek, Lord of the Rings sau Harry Potter există cât să satisfacă cererea fanilor sau poate şi mai multe, Dune este un univers foarte puțin reprezentat în cultura populară în afara romanelor.

Jocul de societate Dune există, într-o ediție din 1979 semnată de legendara editură Avalon Hill. Jocul a fost republicat într-o ediție limitată franceză de către editura Descartes 20 de ani mai târziu și, de atunci, nimeni nu a mai auzit mai nimic de unul dintre cele mai îndrăgite jocuri de până acum. Asta până anul trecut când editura americană Fantasy Flight Games a anunțat lansarea unei noi versiuni a bătrânului joc cu o altă temă, din cauză că nu au mai primit licența de la succesorii lui Frank Herbert.

Și astfel s-a născut Rex: Final Days of an Empire, un joc situat în universul Twilight Imperium, mai exact în orașul Mecatol Rex, capitala Imperiului Lazax, un oraș gigantic, care este teatrul unui război între 6 rase care încearcă să-i stăpânească resursele. Este un joc despre politică și diplomație pentru 3-6 jucători, care are o durată variabilă, de la 60 la 180 de minute sau chiar mai mult din cauza diverselor condiții de victorie. În acest moment ocupă un loc #412 pe BGG care nu cred că are cum să rămână așa.

Desfășurarea jocului

După stabilirea primului jucător (aleatoriu), fiecare jucător își alege o rasă dintre cele 6. Rasele sunt asimetrice din foarte multe puncte de vedere, cel mai important fiind condiția specială de victorie pe care 3 dintre ele o au (Sol, Hacan și Xxcha). Cele 6 rase sunt:

• Sol (oamenii)
• Lazax (rasa dominantă până la începutul războiului, dezvoltată, dar în decădere) 
• Jol-Nar (o rasă bazată pe tehnologie) 
• Letnev (războinici disciplinați, par să fie o referință la vampiri)
• Hacan (lei negustori)
• Xxcha (o rasă de țestoase inteligente care se bazează pe diplomație și manipulare)

Jocul abundă de elemente tematice, iar rasele (și puterile lor) sunt construite începând de la istoria lor, totul închegându-se frumos mai ales dacă cunoști intriga jocului.

Jocul are 8 ture maxim, dar se poate termina și mai repede, dacă la sfârșitul unei dintre ture, unul dintre jucători controlează 3 Stronghold-uri de pe hartă (sau, în cazul unei alianțe, numărul de jucători din alianță + 2 Stronghold-uri).

Fiecare tură este formată din 7 faze:

1. Influența - se trage o carte de influență care presupune 1) plasarea de jetoane de influență (bani), în 2 spații de pe hartă SAU 2) Distrugerea influenței și a unităților de pe spațiile pe care s-a așezat influență anterior SAU 3) Un moment în care se pot forma și rupe alianțe sau pot mitui ori plăti diverse servicii.
2. Licitația - se face în orb, cărțile fiind așezate cu fața în jios, pentru cărți de strategie (utilizabile în lupte, cele mai multe, dar și în alte faze).
3. Recrutarea - cum numărul de jetoane cu unități este limitat, în această fază se iau înapoi unitățile moarte.
4. Manevrarea - un singur grup de unități poate fi mișcat 2 căsuțe (sau 4, dacă un port este controlat), indiferent prin ce spații se trece. Această mișcare este crucială și oferă foarte multe posibilități strategice (Să mă duc la resurse? Să atac un inamic înainte să ajungă el? etc.). Tot în faza aceasta se desfășoară unități noi din cele disponibile (majoritatea contra cost).
5. Bătăliile - folosindu-se cele 2 Battle Dials, fiecare 2 jucători  din spațiile disputate își aleg în secret câte trupe trimit în luptă, ce lider folosesc și ce fel de cărți de strategie utilizează. Este o luptă a predicțiilor bazate pe ce lideri cunoaștem ca trădători, ce ne așeptăm să facă în continuare oponentul, ce cărți de strategie deținem sau ştim/credem că are oponentul etc.
6. Colectarea - fiecare unitate de pe spațiile cu resurse (influență) aduce 2 puncte de influență jucătorilor, fiecare jucător mai primind 2 puncte de influență de la bancă.
7. Bombardamentul - după ce se trage o carte de bombardament, flota de Dreadnoughts se mută atâtea spații, cât valoarea de pe carte, în ordinea crescătoare de numerotare a spațiilor. Toate unitățile  și influența din spațiile prin care trece (cu excepția celor care au scut) sunt distruse.

Aceasta este o descriere extrem de sumară (în care am lăsat multe detalii la o parte) a modului în care se desfășoară un joc de Rex. Multe reguli nemenționate aici țin de lipsa de simetrie a jocului, aplicându-se doar în anumite situații sau doar anumitor rase.

Prezentare detaliată

Componente: 8/10

Jocul este foarte solid și arătos, dar nu este o capodoperă din punct de vedere al componentelor. Este un SF care se potrivește vizual celor care nu mai suportă SF-uri gri cu negru (mă înscriu în această categorie), fiind colorat și viu, dar nu neserios. Ajută mult dimensiunile diferite ale cărților, care dacă ar fi fost toate la dimensiune mare ar fi umplut jumătate de masă per jucător. Mi-au plăcut în mod special desenele și diferențele mari între rase care se văd de la nivelul imaginilor. Regulamentul nu strălucește, fiind în scris în stilul exhaustiv FFG, destul de încâlcit și cu exprimări neclare, dar reușește să răspundă la marea majoritate a întrebărilor.

Tematică: 10/10

Rex: Final Days of an Empire este în totalitate despre tematică. Este cel mai tematic joc pe care l-am încercat până acum, de la rasele incredibil de distincte, la povestea în care te atrage prin imagini și texte. Totul pare să aibă sens în perspectiva intereselor diferite și posibilităților diferite pe care rasele le au. E un joc în care poți să promiți, să te aliezi, să trădezi și să surprinzi în multe rânduri, iar asta mi-a plăcut grozav.

Ușurința în a-l învăța: 7/10

În ciuda numărului mare de opțiuni, nu aș zice că Rex este un joc greu de învățat. Odată ce înveți succesiunea fazelor dintr-o tură, lucrurile merg foarte repede și te poți concentra pe strategie. Însă apropo de asta, experiența contează destul de mult pentru a avea succes la Rex, aș zice vreo că vreo 3 jocuri sunt necesare pentru a a-i deprinde posibilitățile cu totul, iar un joc dezechilibrat, între jucători experimentați și neexperimentați nu va fi unul plăcut pentru începători.

Decizii strategice: 9/10
Depinde din ce unghi privești acest aspect, pentru că strategia din Rex are multe fațete, mai ales din perspectiva diferențelor dintre rase și se bazează foarte mult pe previziuni și pe risc. Fiind un joc cu multe lucruri necunoscute sau depinzând de șansă, pentru un jucător slab implicat sau necunoscător într-ale mecanismelor, poate părea în anumite momente că jocul merge fără el. Strategia nu este evidentă, ci se întretaie cu straturi de noroc și variabile ascunse.

Noroc: 7/10
Un factor destul de important în jocul de Rex, norocul este mitigat doar de experiența în a-l juca. Sunt multe aspecte necunoscute majorității jucătorilor în acest joc, astfel că să nu vă mirați dacă nimeriți la un moment dat un șir de ghinioane care să vă destabilizeze. Iar dacă nu vă place asta, Rex nu e un joc pentru voi cu siguranță. Dar tematica și simularea conflictului politic și militar nu au cum să însemne cunoștințe totale și decizii în deplină cunoștință de cauză.

Interacțiune: 10/10
În aceeași măsură în care Rex este despre tematică este și despre interacțiune. Sunt foarte multe momente în care poți să-ți influențezi în mod important adversarii prin atacuri surpriză, minciuni sau trădare. De aceea, nu e un joc de recomandat într-un grup de oameni fără chef sau supărăcioși, pentru că nu îl vor aprecia.

Scalabilitate: 6/10 (cel mai bine merge în 5 sau 6 și destul de prost în 3)
Rex nu este un joc făcut pentru mai puțin de 5 sau 6 jucători. Nu înseamnă că nu funcționează, dar nu vă așteptați ca experiența să fie la fel de intensă în 3 sau 4. Harta nu își schimbă dimensiunile prea mult, părând cam prea mare în 3 (un spațiu este blocat), regulile fiind aproape identice (cu excepția interzicerii alianțelor în 3). Nu îl luați dacă nu îl puteți juca în 5 sau 6!

Rejucabilitate: 10/10
Eu nu văd cum m-aș putea plictisi de Rex. Niciun joc nu seamănă cu altul, totul este foarte intens, iar posibilitățile par nenumărate. Asta doar cu condiția să îl jucați în 5 sau 6.

Plusuri și minusuri

+ Rasele sunt foarte frumos gândite, avantajele și dezavantajele lor variind foarte mult.
+ Temă foarte frumos integrată în sistemul de joc. Totul pare să fie gândit de la poveste, de la posibilitățile pe care conflictul militar, alianțele conjuncturale și trădarea le oferă jucătorilor.
+ Interacțiune extrem de ridicată. Toate mecanismele sunt gândite ca jucătorii să se influențeze unii pe alții în tot ce fac, de la cumpărat de cărți de strategie la conflicte militare.
+ Jocul arată bine și colorat, mai fresh decât majoritatea jocurilor SF.

- Nu este la fel de jucabil în mai puţin de 5 jucători.
- Depinde de dispoziţia jucătorilor de a fi trădaţi şi influenţaţi masiv de deciziile celorlalţi.Nu e de jucat cu oameni sensibili.
- Necunoscutul şi aleatoriul nu vor fi pe placul unora dintre jucători.

Concluzie: 9/10

Rex: Final Days of an Empire este unul dintre cele mai interesante apariții de până acum în 2012. Nu ştiu cât de mult îi va satisface pe cei care au jucat Dune, dar e un joc care merită jucat. Oferă foarte multe iubitorilor de jocuri tematice pe care nu îi deranjează să joace 2-3 ore același joc. Nu are cum să fie jocul anului sau primul loc în vreun top pentru că nu poate fi pe placul jucătorilor de eurogames, care urăsc aleatoriul și variabilele necunoscute. Dar este un joc perfect pentru cei care vor să se simtă parte integrantă a unui univers complex, a unei povești intrigante și a unui sistem de joc care pune pe primul loc interacțiunea.

Rex: Final Days of an Empire poate fi cumpărat de la LEX HOBBY STORE la un preț foarte tentant.