Prima impresie: Tobago

Am ajuns aseară în Ceainăria Tabiet unde am testat Jocul Săptămânii ăsteia, adică Tobago, un joc din 2009 destul de cunoscut pe la noi pentru că o merită. Prima mea impresie e că Tobago este unul dintre cele mai interesante jocuri de familie pe care le-am încercat de când m-am apucat de jocuri.

Tobago este un joc cu tema vânătorii de comori, iar insula Tobago din Caraibe se pare că este plină de ele. Jucătorii trebuie să strângă indicii pentru a forma întreaga hartă a unei comori. Jocul se termină în vreo oră și se joacă în 2-4 jucători, ceea ce îl face ideal pentru un grup care nu vrea să ia jucatul foarte în serios.

Cum se joacă?

Jucătorii au 2 opțiuni, de regulă, în tura lor: să joace o carte cu indiciu în dreptul uneia dintre cele 4 comori și să își mute mașina prin jungla din Caraibe. 

Descoperirea celor 4 comori în Tobago funcționează invers față de cum v-ați gândi. Ideea e că jucătorii au bucăți de indicii (hărți) în mâinile lor, iar ei trebuie să le coroboreze cu cele deja depuse de ceilalți jucători pe masă pentru a descoperi locația exactă a unei comori. Fiecare carte cu indicii are un element de locație (de tipul lângă un palmier) pe care, dacă le însumezi cu alte indicii ajunge să îți precizeze un singur hexagon de pe hartă (de exemplu, lângă un palmier, pe iarbă, lângă cel mai mare lac - descriere la care răspunde un singur hexagon). Toate hexagoanele pe care e posibil să fie o anumită comoară sunt marcate cu cuburi de culoarea respectivă. Foarte simplu!

Atunci când o hartă are indicat un singur hexagon pentru comoara respectivă, jucătorii se pot arunca cu mașinuțele din dotare pentru a ajunge pe acel hexagon și a ridica comoara. Comoara se împarte între jucătorii care au contribuit cu indicii la respectiva hartă, dar cel care a ridicat-o are o carte de comoară în plus. Toate cărțile de comoară corespunzătoare indiciilor se amestecă și, pe rând, jucătorii vor accepta sau vor spune Pas! cărților apărute (elementul de push your luck), fiecare carte având de la 2 la 6 galbeni pe ea.

Ce îți oferă și mai multe opțiuni sunt amuletele. După fiecare comoară, fiecare idol de piatră ne indică o amuletă. Acestea pot fi folosite în multe feluri, oricând în timpul turului, de la a scăpa de blestemele ascunse în unele comori la a mai juca un indiciu sau a mai muta o dată mașina.

Jocul se termină când toate cărțile de comoară s-au împărțit, iar câștigătorul, evident, este cel care are cei mai mulți galbeni.

Ce mi-a plăcut la el?

• Componentele. Tobago arată foarte bine, și când spun foarte bine mă refer la faptul că rar am văzut joc care să mă impresioneze la capitolul ăsta așa tare. Totul este colorat și atrăgător și mai ales foarte rezistent, de la hartă, cărți sau insertul cutiei. Cel mai mult ne-au plăcut idolii de piatră (realizați dintr-o rășină de care ai putea să juri că e soră cu piatra), dar și celelalte componente, care reușesc să te introducă în frenezia căutării de comori.

• Harta modulară. Harta este formată din 3 bucăți triunghiulare cu câte 2 fețe, ceea ce înseamnă exact 32 de combinații diferite de care nu prea văd cum te-ai putea plictisi. Diferențele între fețe sunt și de mărime astfel că puteți începe un joc așa cum vă doriți.

• Tematica. Deși nu e un joc de la care te-ai aștepta să abunde de temă, Tobago reușește să exceleze și la acest capitol. Pe noi ne-a prins foarte tare competiția pentru cuferele cu aur pentru că mecanismele de joc sunt gândite alături de ea.

• Înlănțuirea de indicii. Așa cum v-am spus mai sus, mecanismul de descoperire a indiciilor este inovator tocmai pentru că te obligă să gândești lucrurile invers. Nu este un joc de deducție cum ar părea după tematică, ci e un joc în care creezi puzzle-ul, în care decizi tu ce soluție va avea.

Ce nu mi-a plăcut?

• Regulamentul. Puțin cam prea întortocheat, unele dintre lucruri nefiind explicate decât parțial (exemplele însă te ajută să înțelegi într-un final). Dar asta nu are de ce să fie o problemă dacă încercați jocul în Tabiet.

• Folosirea cuburilor. Un neajuns al folosirii de cuburi este că ele sunt utilizate doar atunci când sunt suficiente pentru a acoperi toate opțiunile, iar dacă sunt prea multe opțiuni, nu se folosesc. Asta poate fi puțin deconcertant, mai ales pentru începători, pentru că unele cuburi vor fi pe hartă, iar altele nu.

Deși am încercat Tobago doar o dată, pot să zic cu siguranță că e un joc care merită jucat. E un joc de familie, într-adevăr, dar are o profunzime strategică impresionantă pentru această categorie de jocuri, iar eu d-abia aștept să mai încerc o partidă!

Tobago poate fi încercat miercuri seara, 30 mai, într-o sesiune specială în care câștigătorul va fi premiat. În plus, jocul va fi la reducere până miercurea viitoare în magazinul Ceainăriei!