Review Gosu - Elogiu pentru goblini

Cui nu-i plac goblinii? Bine, nu la modul la care să-ți dorești unul în casă și să dormi cu el în pat, dar toată lumea cred că e de acord că, dintre creaturile fantastice închipuite vreodată, goblinii sunt un fel de Robert Downey Jr. Adică cool, amuzanți și total imprevizibili. Nu mă întrebați ce mi-a venit cu această comparație.

Revenind, acum că am stabilit că goblinii sunt niște creaturi de îndrăgit de către oricine, nu are cum să fie altfel decât entuziasmant să auziți că jocul din acest review este unul despre și mai ales cu o groază de goblini. E vorba despre Gosu, un joc din 2010 semnat de japonezul Kim Satô și publicat de Moonster Games, respectiv un joc de cărți pentru 2-4 oameni. „Gosu” cică vine de la „Goblin Supremacy”, el fiind de fapt un cuvânt coreean ce înseamnă excepțional și care a fost adoptat de mulți geeks ce se ocupă cu bătălii virtuale. Actualmente, jocul ocupă locul #611 în topul BGG.

Desfășurarea jocului

Fiecare jucător primește câte 7 din cele 100 de cărți (din care 75 sunt unice) și câte 2 jetoane de activare. Se stabilește primul jucător care primește jetonul de avantaj (folosit pentru a stabili câștigătorul unei egalități).

La tura lor, jucătorii au următoarele variante:

• Să joace o carte (normal sau ca mutație)
• Să folosească un jeton de activare pentru a trage o carte sau ambele jetoane pentru a trage 3 cărți
• Să joace un jeton de activare pe o carte dintre cele care se pot activa

Ați observat că nu am menționat opțiunea de a spune „pas”. Care de fapt există, dar asta înseamnă că te sustragi din joc până la sfârșitul rundei. Gosu se joacă pe un număr variabil de runde, până când unul dintre jucători ajunge la 3 puncte.

Cum se joacă goblinii din Gosu? Etalându-i, fiecare cu armata lui, pe căprării. Mai exact, fiecare armată va fi formată din maximum 5 goblini pe câte 3 rânduri, formând o matrice de maximum 15 cărți. Sigur că goblinii sunt mai puternici pe măsură ce sunt mai înalți în grad, dar asta nu e o regulă. Ce trebuie să plătești pentru ei? Alte cărți, în funcție de cum sunt așezați.

Există 5 clanuri diferite de goblini, care altfel nu prea se suportă între ei, dar stau împreună de dragul câștigării războiului. Cum se manifestă ura dintre ei? Prin faptul că ești nevoit să decartezi 2 cărți de fiecare dată când joci pe nivelul 1 un goblin dintr-un clan inexistent până atunci. Pe nivelul 2 ești obligat să joci doar goblini din clanurile existente pe nivelul 1, iar la nivelul 3 doar goblini din cei existenți pe nivelurile 1 și 2, fără a decarta nimic.

Mai tot jocul stă în puterile (variate) ale goblinilor. Multe dintre ele sunt instante, adică au efect când cărțile sunt jucate, altele au loc doar când sunt activate (cu jetoanele de activare), iar altele au efect la mutație. Mutația reprezintă modalitatea de a arunca o carte din tabloul tău și a o înlocui cu alta (din mână sau în cazul Goblinilor Negri, din mână sau din cărțile decartate).

În fine, tot jocul stă în combinația cea mai reușită între puteri care afectează alți jucători și puteri care te ajută să tragi alte cărți sau să schimbi goblinii care nu te mai pot ajuta cu unii mult mai utili, prin mutație.

Prezentare detaliată

Componente: 10/10

Gosu arată foarte cool, așa cum vă spuneam că îi șade bine unui joc cu și despre goblini. Cutia iese foarte ușor în evidență pentru că e preponderent albă, iar cărțile sunt ilustrate absolut superb. Nu mă pot pronunța cu privire la cât de ușor se uzează, pentru că le-am jucat cu sleeves, dar neplăcut e că marginile sunt negre, care se vor decolora sigur. A, regulamentul e scris foarte bine, cu multe exemple și într-un stil foarte haios.

Tematică: 8/10

Deși e un joc care putea fi despre orice, atenția cu care au fost construite componentele face din Gosu unul dintre cele mai atrăgătoare jocuri de cărți din punct de vedere tematic. Nu e vorba despre un fetiș cu goblini aici, nu râdeți. E vorba despre faptul că te simți că goblini sunt ăia pe care îi așezi pe masă, nu niște cărți într-o matrice.

Accesibilitate: 4/10

Poate cel mai mare defect al lui Gosu este curba mare de învățare. Durează destule partide ca să stăpânești combinațiile dintre cărți și să înțelegi mecanismele intestine dintr-o armată de goblini. Nu ajută nici folosirea de text pe toate cărțile, cu multe concepte care trebuie înțelese. Designerii au încercat să-l facă mai accesibil prin relansarea din 2012, Gosu 2: Tactics, dar nu știu ce să zic despre această variantă.

Decizii strategice: 8/10

Deciziile din Gosu sunt mai degrabă de ordin tactic, de adaptare la deciziile adversarilor și la mâna de cărți de care dispui. În mare, sunt 2 abordări majore la care vei ralia în funcție de ce îți pune soarta în mâini la începutul jocului, respectiv una defensivă, de tras masiv de cărți, și una ofensivă, de distrus sau întors cărțile adversarului. Sigur că armatele vor fi mai mereu mixte între aceste 2 abordări, dar ce trebuie să rețineți că cheia în Gosu va fi mereu cântărirea de moment a variantelor disponibile și alegerea celei optime.

Noroc: 8/10

Norocul în acest joc poate fi definitoriu în unele partide, ceea ce îi face probabil pe câțiva să lase jocul deoparte după aceste situații. E un joc pentru cei cu nervii tari la „ghinion”, pentru că partida poate fi trântită tocmai de neșansă uneori. Din fericire, se întâmplă suficient de rar ca să fie cât se poate de jucabil și foarte intens.

Interacțiune: 8/10

Modul în care te tratează jocul este foarte dinamic, în funcție de ceilalți jucători, în sensul că valorile multor dintre efecte depind de poziția ta în clasament, dar asta nu e chiar interacțiune. Interacțiune înseamnă însă efectul direct al unora dintre cărți asupra adversarilor, de la decartări forțate, la distrugeri de cărți etalate.

Scalabilitate: 8/10 (merge cel mai bine în 2, bine în 3 și acceptabil în 4)

Gosu e un joc perfect pentru 2 persoane, probabil așa a și fost gândit, să aducă aminte de experiența MTG. Merge și în 3, dar în 4 e posibil să îl găsiți drept un platou prea mare, pentru că necesită evaluarea prea multor cărți etalate. În plus, jocul e semnificativ mai lung pe măsură ce-i adăugați jucători.

Rejucabilitate: 9/10

Deși sunt doar 100 de cărți, combinațiile posibile între ele fac din pachetul de 100 unul care promite foarte multe jocuri. Plus că vă spuneam că Gosu provoacă poftă după ce jucătorii prind puțină experiență, deci dacă nu veți renunța la el din prima, vă veți recupera banii prin multe ore de distracție.

Plusuri și minusuri

+ Gosu arată incredibil, nu am găsit pe nimeni care să nu devină brusc interesat de joc când i-a descoperit ilustrațiile.
+ Este foarte intens și pe muchie de cuțit, marea majoritate a partidelor terminându-se la diferențe de maxim un punct între primul și al doilea jucător.

- Norocul se face simțit din plin în unele situații, putând răsturna partide pentru unii jucători (care, în schimb, ajung la impulsul de a răsturna masa).
- Prea multe dintre cărţi oferă bonusuri jucătorilor cu mai puține puncte, astfel că aproape întotdeauna jucătorul care a câștigat primul punct nu îl va câștiga și pe al doilea.

Concluzie: 

Gosu e unul dintre jocurile alea cu care nu poţi avea decât o relaţie de iubire sau de dragoste, iar pentru mine a fost una de iubire. Dar se găsesc (și se vor găsi și printre voi) destui care să-l urască din cauza imprevizibilității experienței, care poate crea frustrare. Dar dacă doriți un joc rapid, strategic și foarte intens, pe linia Glory to Rome, Gosu e o alegere excentă. Dacă nu suportați să pierdeți că nu v-au ieșit pasiențele, tăiați-l de pe listă. Chiar dacă sunteți de acord și voi cu mine că goblinii sunt atât de cool.

A, și ca să nu uit, nu îl luați ca joc de cuplu chiar dacă îl recomand în 2! Doar dacă știți sigur că aveți un partener sau o parteneră care știe să abordeze pierdutul cu muuuult calm.

Gosu poate fi cumpărat de la Lex Hobby Store la un preț foarte tentant.